poveste simpla despre aur


Leapsa de la Hotcity.ro Ia sa vedem ce iese…

Era intr-o vara senina, in anii de dupa razboi. ‘47-‘48. El, barbat in toata puterea cuvantului, intors din lupte, prizonierat si orori dorind liniste si armonie. Ea, tanara, aproape copila, cu privire senina si inima nesupusa. El, desi adult, avea o fire romantica. Ii scria scrisori simple care aveau parfum de iarba cosita si metafore naive. Ea, desi adolescenta, cerea certitudini si asigurari ca vor putea construi o gospodarie. Intr-o seara, mai calda si mai albastra decat toate, dupa ce-i va fi aratat stelele, ca sa-i fure o sarutare, desigur ca el i-a cerut un raspuns ferm. Si ea l-a dat. Cine-o fi ales pe cine? Putem sa acceptam o exceptie si sa credem ca amandoi au ales in aceeasi masura. Sa-si uneasca vietile, la bine si la greu. Cu un fir simplu de aur au pecetluit o legatura pe care numai moartea a desfacut-o dupa mai bine de 40 de ani. Sau nici macar ea, cine stie …?

Verigheta simpla a ramas. A trecut din degetul subtiat de boala al bunicii in palma nestiutoare a nepoatei. Si-a insotit-o apoi, pastrata in cutiuta mica, prin viata. Ba era cat pe ce sa ajunga lantisor la gat tinar si cochet, ba era sa ia calea amanetului, ba ramanea uitata in sertar cu anii… in functie de suisurile si coborasurile destinului.

Acum sta cuminte in plusul cutiutei si-si asteapta randul. Va trece cu drag si speranta in mana stranepoatei. Sa-i aduca noroc. Si parfum din alta lume…

iar se-aduna norii a furtuna


o simt cum imi da tarcoale. ii simt tensiunea in varfurile degetelor, ii aud suierul in ceafa. ma lasa s-o vad si inca nu se apropie. dar e aici, la un gand distanta. la o scanteie, diferenta.

o astept. de prea mult timp. imi dezgolesc pieptul si-mi eliberez mainile. imi suflec mintea si ma frec cu cenusa pe fata. imi innod parul in snopuri de serpi veninosi. racai pamantul cu ghearele ascutite si-mi concentrez ultimele forte.

sa vina!

furtuna asta nu ma va pune jos.