partea buna a lucrurilor

ninge neverosimil de generos, cu fulgi mari sinucigasi. isi dau toti duhul, odata ajunsi pe caldaram, si totusi continua sa vina cu sutele, cu miile, cu milioanele, inlantuiti unii de altii ca si cum le-ar fi teama de unii singuri. se insereaza,  masinile furnica bulevarde si strazi. la mine e cald si placut. stergatoarele isi fac datoria silentios, oferind indatoritoare imaginea clara, fara picuri, ori de cate ori este nevoie. observ in jur. o fata trece gratios pe bicicleta. are palton bleumarin, par castaniu taiat ‘mireille mathieu’ si fular galben. ah, si bicicleta e galbena. traficul e capricios: ba o ajung din urma, ba ma depaseste pedaland egal. are fulgi albi in par, doar pe sub semafoare par rosii sau verzi…

zapada se-aseaza doar pe pomi, pe case. crengile negre-ude indura indulgente pentru ca stiu, simt deja seva zvacnind in ele, isi amana rabdatoare inca un pic pleznetul mugurilor si nebunia de flori. casele primesc impasibile podoaba inutila si falsa. oamenii se feresc grabiti.

intr-o intersectie un baiat canta la nai ‘el condor pasa’. fulgii vin direct spre mine ca-ntr-un film 3D. lumina scade si ninsoarea capata nuante roz si aurii de la felinarele de strada. ocolesc iscusit gropi din asfalt, blocaje de masini si alte capcane din trafic. imi zambesc in oglinda dupa fiecare reusita, pentru fiecare obstacol depasit. sunt un indian talpa-iute sau ochi-ager sau sarpe-alunecos. sau fulg-de-nea-suspendat-in-amurg ?

la radio se da melodia lui charlie chaplin, folosita mai demult drept generic pentru Telecinemateca. ma gasesc deodata aruncata departe, in urma. langa mine, umbre ale unor oameni care nu mai sunt se ingramadesc de-a valma. atmosfera, senzatii de mult uitate. primele filme vazute prin ochii mirati de copil. un ‘acasa’ pierdut si totusi pastrat undeva adanc. oftez, mai eschivez o manevra a unui mertzan, inca o cristiana si sunt la destinatie.

s-a inteles sau nu, dar eu am gasit momente pretioase si senzatii irepetabile in decursul unei ore de trafic, intr-o vineri dupaamiaza, prin bucuresti. e o ora din viata mea. eu aleg cu ce s-o umplu, cum s-o traiesc…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: