tablou. natura moarta

Cer senin si soare ca mierea. Ciripit si miros de primavara. Numai intr-un singur loc e nor si vant uscat si liniste de moarte. In jurul meu.

Din piept, printre coastele sfaramate si carnea zdrelita, atarna vinele picurand subtire sange. Pic-pic-pic… Inima rosie uda, smulsa si aruncata in praf, asteapta corbii s-o sfartece, sobolanii s-o roada, viermii s-o umple. Pana nu mai ramane nimic. Absolut nimic. Ca si cum n-ar fi fost.

Ochii goi pastreaza ecouri de hohot mut de plans. Hohot pornit din piept, urcat amar in cerul gurii, cutremurat si pravalit prin tot corpul ca o unda rea.

Buzele arse de-atatea cuvinte de foc – rostite cand in soapta, cand printre strigate de durere, cand insirate in rugaminti sau blesteme – buzele tac adanc si definitiv.

In mainile albe, ca niste gheare, tin ce-a mai ramas din viata mea, o bucata de suflet. Si palpaie neregulat ca un piept de pasare obosita. Sa strang, sa desclestez…. Totuna.

Calaul s-a indepartat stingher.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: