Memento

Straluceste un soare ireal pe cerul asta decolorat, de noiembrie. Dimineata a fost aproape ger. Si totusi. Stau afara la o tigara si simt cum ma surprinde. Intai e ca o imbratisare vaga, pe dupa umeri. Apoi, pe glezna simt ca o stransoare, caldura placuta, cochetand cu dunga ciorapilor. Si urca. Dupa inca doua, trei fumuri o raza insistenta imi dezmorteste un umar, imi mangaie gatul si urechea si mi se cuibareste insinunat in palma mainii drepte pe care-o privesc absenta, cum tremura usor, facand fumul sa urce spiralat. As strange pumnul sa prind lumina si caldura, m-as desface ca o aripa enorma sa absorb si sa pastrez aceste neasteptate raze. Raman cu sarutul cald al soarelui pe-ncheietura si sigilez bine amintirea. Printre zapezi si zloata am s-o caut iar si iar. Ne vedem la primavara!

Anunțuri

2 Responses to Memento

  1. A. says:

    „Stau afara la o tigara”

    :(((

    „cochetand cu dunga ciorapilor”

    !!!…

    E vorba despre dresurile alea?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: