Vis


Cand va veni seara cea mare voi sti si voi fi facut toate pregatirile necesare. Parul imi va sta perfect, in bucle unduite misterios in coafura retro. Rochia speciala imi va cuprinde diafan trupul, lasand libertate de miscare si totusi suficient mister. Pantofii, oh, pantofii, vor fi la mare inaltime, usori, comozi dar plini de eleganta si stil, ridicandu-ma pe tocurile lor indraznete exact atat cat am nevoie ca sa-mi iau avantul zborului si-al imbratisarii. Si ochii, da, ochii-mi vor sclipi luciosi si mari de emotie si teama. Cu inima batand nebuneste voi astepta in sala tapetata cu oglinzi, luminata cald cu lumanari parfumate asezate in candelabre elegante, impodobita cu flori si catifea rosie. Dintre zecile de oameni prezenti se va desprinde EL si va veni spre mine. Inalt, suplu, frumos, emanand forta si siguranta. Imi va lua mana inmanusata in dantela si, cu privirea patrunzatoare infipta adanc in ochi-mi aprinsi de surpriza, va sopti grav eterna intrebare „Dansati, doamna?”. Muzica ne va lua in stapanire si ne va purta pe tot ringul, pana ce toti dansatorii se vor da deoparte. Dansul se va naste singur, manuindu-ne ca pe marionete supuse muzicii si numai ei. Voi raspunde fiecarei miscari cu miscarea pereche, intr-o armonie neasemuita, vom descrie toate frazele muzicale in gesturi si alunecari gemene. Se va naste intre noi un pact mut, o comuniune ideala si totala. Atunci si acolo vom dansa impreuna ca si cum nimic n-ar mai exista. Voi avea tangoul perfect! Si cand muzica va tacea ne vom opri intr-o imbratisare muta, neclintita, atemporala, in timp ce aplauze si ovatii frenetice se vor ridica in jurul nostru…