De ce nu-mi plac avioanele…

Aseara povesteam unui prieten cum as pleca, in caz de castig la loto, in Peru. Pe jos. Adica, pe pamant, pe ape, ma rog, cum o cere geografia traseului. Si de-aici, discutia despre avioane. Si teoria mea despre cum ucid ele ideea de calatorie si ne omogenizeaza, transformandu-ne intr-o turma de robotei identici.

Poate e din cauza varstei. Am imbatranit si caut sa dilat timpul trait, sa-l umplu cu detalii fine si cu cat mai bogate experiente? Nu stiu. Asa vad eu rostul unei calatorii: sa te imbogateasca cu o experienta completa. Si aici intra si experienta drumului in sine, constientizarea distantei parcurse. Intr-unul din filmele lui Guy Ritchie este foarte expresiv prezentata ideea ca X personaj calatoreste rapid tocmai din America in Anglia, in 3 imagini succedate rapid: X, in avion, da pe gat un paharel de whiskey, inchide ochii si doarme si, in fine, descinde in aeroportul de destinatie. Asta e insasi esenta calatoriilor noastre moderne: dam o dusca de snaps, tragem un pui de somn si  gata, am ajuns la destinatie, oriunde in lumea mare. Recunosc utilitatea in cazul calatoriilor de afaceri, desi chiar si aici este discutabil (dar, nu aspectul de globalizare vreau eu sa-l ating aici).  Insa atunci cand e vorba despre calatorii de placere, de ce? Doar ca sa profitam de mai mult timp la destinatie?! Dar oare drumul nu merita? Stiu ca pare idealism absurd, dar mie imi pare mult mai abusrd sa nu mai facem distinctia clar intre o calatorie la Cluj si una la Viena. La fel ne urcam intr-un avion si coboram intr-un aeroport. Mie zborul cu avionul imi pare frate bun cu teleportarea. Chiar am devenit atat de grabiti si preocupati incat nu mai vrem sa stim pe unde trecem, ci doar sa ajungem?!

Nu ma apuc sa-mi expun ideile despre cum ar fi sa calatorim din nou cu cai, in loc de masini, pentru ca nici eu n-am inca o bicicleta macar si tot merg cu masina pana la megaimajul din coltul strazii. Dar zau, ca m-as bucura in aceeasi masura de frumusetea si provocarile drumului in sine pana la Londra, sa zicem, ca si de contactul cu orasul propriu-zis. Va dati seama, cum as traversa canalul Manecii cu pletele fluturand in briza Atlanticului, simtindu-ma Milady, daca nu chiar D’Artagnan, (sau pentru doritori, Rose, lalaind visatoare „My heart will go on…”)… Ori macar experienta trenului Eurostar ar putea fi interesanta, ca sa revenim la apucaturi moderne.

Mergand „pe jos” cred eu ca suntem mai constienti de distanta la care calatorim. Observam treptat cum peisajul familiar noua se schimba, vedem cum trecem in alta lume, printre alti oameni. O vreme dealurile sunt la fel de verzi cum stiam, denumirile localitatilor inca au rezonante cunoscute, izolat mai auzim poate si aceeasi limba. Apoi, ne obisnuim cu decorul nou. Trecem prin cateva orase, vedem oameni in activitatea lor de zi cu zi, locuinte, copii. Aici o reclama, colo un teren de sport, cateva centre comerciale, tipuri de masini pe sosele si deja avem o vaga idee despre viata prin acele locuri. Si dupa doua zile de mers, iti dai seama ca vii de tare departe si totul e-al naibii de diferit.

 

Nu militez pentru ecologism dus la absurd, nu vreau sa judec obiceiurile si preferintele altora. Doar ma intristeaza graba si superficialitatea din jur. Si as vrea sa putem sa fim toti mai atenti la drumul nostru, pentru ca la capat nu e, de fapt, nimic…

Anunțuri

9 Responses to De ce nu-mi plac avioanele…

  1. Ioana says:

    Am inteles foarte bine ce ai vrut sa zici 🙂 Te contrazic si in continuare, din punctul meu de vedere astea sunt, mai mult sau mai putin, clisee. Poate ca tu preferi sa dai mai multa atentie drumului in timp ce eu absorb mai multe detalii la destinatie, asta nu pune modul tau de a calatori mai presus de al meu. Sau poate ca tu doar ai impresia ca dai mai multa atentie drumului fata de altii. Stii cum e, pana la urma fiecare calatoreste in stilul lui si asimileaza „dupa vointa si putirinta” :-D. Si daca e pe asa, care e, ma rog, definitia drumului si de ce-ar fi drumul pe pamant mai presus decat drumul prin aer, mai ales dat fiind evolutia omenirii? 😛 Am avut niste intalniri cu mine insami senzationale in drumurile lungi cu avionul, mai ceva decat le-am avut vreodata in drumetii sau plimbarile tihnite cu trenul, experientele pot fi declansate de factori extrem de diferiti, important e sa ai simturile ascutite atunci cand e momentul prielnic pentru ele 🙂 Nu cred ca oamenii devin mai superficiali doar pentru atata lucru, ci aceia dintre ei care erau oricum superficiali trateaza cu aceeasi superficialitate si calatoriile in timp ce aceia dintre ei care sunt insetati dupa cunoastere vor fi mereu insetati si in orice conditii, chit ca aleg sau nu sa calatoreasca cu avionul (care alegere este, cel mai adesea, dictata de lipsa de timp, nicidecum de superficialitate). Niciun fel de calatorie nu te face mai special sau mai putin special, ca sa sintetizez. Altele sunt „calitati” mai importante pe care ar trebui sa le ai ca sa poti spune in final ca nu ai calatorit degeaba…

    Zic si eu, nu dau cu parul, eu de regula ma feresc de judecati din astea sau imi dau singura contraargumente inainte de a le trata cu seriozitate :-P. E parerea mea, nu ma intelege gresit, n-am venit sa-ti impun vreun adevar absolut or something 🙂

  2. catherine says:

    Ioana, am zburat suficient cât să ştiu sigur că nu-mi place şi cât să pot să-ţi confirm (de altfel, nici nu infirmasem) că zborurile nu seamănă între ele şi, probabil voi mai zbura când voi avea prilejul. Ceea ce voiam eu să spun este că nu-mi place nici ideea în sine de a te deplasa în felul ăsta, nici faptul că oamenii devin din ce în ce mai superficiali şi mai neatenţi la „dejurîmprejur”, cum spune un prieten… E un regret retoric 🙂

  3. Ioana says:

    Din pacate teoria ta se impiedica intr-un „amanunt” esential: timpul 🙂 Sigur, daca te plimbi doar la doi pasi de casa sau mai departe, insa doar o data pe an in concediul oferit cu „generozitate” de birou, ar merge, insa eu una n-as da avionul pe nimic in lume, este una dintre cele mai tari inventii ale omenirii si multumesc in gand pentru existenta lui de fiecare data cand fac un salt peste timp si continente si deschid ochii dimineata in alt loc dintre multele la care visez de cand ma stiu 😛 Unde mai pui ca-mi si place sa zbor, in ciuda temerilor pe care (inca) le mai am si… te contrazic, nu e zbor care sa semene cu celalalt, ti-o spune cineva care a zburat de i-au sarit capacele pana acum, ultima data intreg anul asta! 😀

  4. getix says:

    Daca esti cuminte , poate te iau in primavara intr-o asemenea calatorie,cand copacii sunt in floare iar soarele mangaie si incalzeste pamantul,florile ,pasarile…

  5. catherine says:

    getix, esti norocos pentru ca ai privilegiul unor astfel de calatorii…

  6. getix says:

    Mai, o calatorie cu trenul,in vizunea mea,ofera si comfort ,si vizune,dar si timp.Cei drept cu limita mirosurilor.

    Imi aduc aminte cand intr-o zi de sarbatoarea Pastelor ,bunicul,aveam vreo14 ani,a zis :”hai so`m merge cu caruta la cuscri,ca tot sunt acolo ai tai”.Distanta de vreo 4 ore.Ei,si era cald si frumos,si am adormit in leganatul carutei si in cantul ciocarliilor,insa la un moment dat m-a trezit mirosul de liliac.Ma ridic mirat sa vad de unde vine si vad in departare o padure.Ajungand in dreptul ei vad ca pe lungimea padurii,pe o latime de cativa metri se intalta o mini padurice de liliac.Greu de descris in cuvinte soarele,mirosul de padure ,de liliac ,de pamant.

    Una peste alta inca aveam posibilitatea de a calatori intre sate pe jos.:D

  7. Catalin says:

    …iar la 10 noaptea…dispar subit…

  8. catherine says:

    O, da. E fascinant sa-i vezi insa la ora cand merg spre case, sau cand ies copiii de la scoli… cum sunt imbracati, ce fac, cum fac…

  9. Catalin says:

    În Germania, în localităţile mai mici, atunci când oamenii lucrează…străzile sunt pustii…; parcă ar fi toţi invizibili…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: