Dragă Maria Răducanu,

Am fost aseară în aula BCU şi te-am admirat mai bine de o oră, cântând şi oferind simplu şi dezarmant, bucăţi din sufletul tău frumos.

Ai zâmbit şi-ai acceptat elegant şi clicăiala enervantă a aparatelor foto şi bliţurile grosolane şi aplauzele calde ( că aşa suntem noi, spectatorii români, lacomi şi sinceri precum copiii needucaţi). Ai doinit, ai bocit, ai susurat, ai glumit, te-ai jucat, ai cântat bucuria, dansul, moartea, dorul, iubirea şi minciuna. Când răsare luna.

Ne-ai arătat de unde vine frumuseţea şi ce chip poate lua o minune.

Şi-apoi, strângând şalul verde-smarald la piept, c-o reverenţă de prinţesă timidă, ai fugit. Ai zâmbit luminos şi-ai fugit ca o zână.

În numele celor 100 de oameni privilegiaţi din sală şi-a altora care vor fi având bucuria să te întâlnească, îţi mulţumesc, dragă Marie, că exişti. Şi că eşti a noastră.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: