câte ceva despre Roma

După amiaza, ultima zi din septembrie, în Roma.

E cald şi atmosfera e relaxată. Oameni mulţi, amestecaţi, însă nu văd români săraci, aşa cum mă temeam. Mixt cosmopolitan.

În piaţa del Popolo e furnicar de turişti. Aşa cum mă avertiza cineva, de aici încep cele mai multe trasee turistice şi aici e locul de întâlnire al tuturor. Deci, nu pierd vremea prea mult în soare. Un feeling îmi spune că piaţa merită studiată seara, după apus, intrăm să vedem un Caravagio în biserica Santa Maria dei Popoli şi-apoi o luăm la întâmplare pe Babuino. Caravagio, poziţionat strategic într-o firidă, pe un perete lateral al acesteia, este imposibil de fotografiat. Şi oricum nu e voie. Iar lumina e execrabilă. Îmi spun optimistă că e abia vârful icebergului, Roma e plină de comori. Babuino nu e genul meu. E o stradă mărginită de case vechi, mai bine sau mai prost păstrate, însă atât de înghesuite şi aglomerate încât cu greu le mai poţi admira şi observa.

Ca de altfel în toată Roma, abundă informaţia şi/despre relicvele istorice, subiectele culturale, estetice, etc. Te copleşesc. Babuino, ca şi Corso sau Ripetta, cele trei străzi care pleacă în evantai din Piaţa Popolo, adună un babel nesfârşit. De la biserici mai mici sau monumentale, în rând cu magazine banale sau de lux, de la cârciumi discrete la hoteluri scumpe cu portari galonaţi, de la magazine de artă, la dughene de suveniruri, băcănii pentru turişti, farmacii, bănci şi aşa mai departe. Înguste, cu trotuare minuscule, pavate în general cu piatră cubică, circulate haotic de maşini scumpe, maşini miniaturale sau scutere nervoase, cotropite de valuri de turişti şi împânzite de localnici gălăgioşi, aceste străzi care dau culoarea Romei mie mi-au părut destul de sufocante şi obositoare.

Aşadar, am urcat în Pincio. Pincio este o alveolă  a marelui parc Borghese la care se ajunge fie urcând pieptiş scările din piaţa Popolo, fie venind dinspre Trinita dei Monti, biserica din capul scărilor spaniole, pe strada D’Annunzio, un fel de stradă-belvedere cu parcul de-o parte şi panorama oraşului pe cealaltă.

În Pincio, linişte şi pace. Câţiva răzleţi se odihneau pe iarbă, între care un bărbat cu alură de mongol-tătar era de departe, cel mai pitoresc. Te uitai în jur să vezi unde şi-a lăsat calul. Tot aici, în urma unui sfat bun, am gustat prima dată apa din cişmelele Romei. Sunt la tot pasul, în cele mai diverse forme. Apa e de nota 20, n-am mai băut altceva cât am umblat prin oraş, ba chiar am luat şi pe drum, la plecare! Tot pe sub pinii uriaşi din Pincio am găsit piaţa Bucureşti, iar la câţiva paşi un hotel de lux sau cazino, nu-mi dau seama ce era că n-avea niciun însemn, însă avea în curtea elegantă un covor roşu întins de la poartă spre intrare, mărginit cu stâlpi pitici din fier forjat, cu lanţuri între ei, cu-n aer tare oficial aşa. Totul pustiu, nici ţipenie. Pe covorul roşu cădeau pieziş razele soarelui şi o adiere tristă rostogolea câteva frunze moarte. Hmm.

Mai departe, paşii (şi metroul) ne-au purtat spre Quirinal. O zonă extrem de solemnă şi impunătoare, un fel de White Hall al Romei mi s-a părut mie. Palatul, piaţa, grupurile statuare, priveliştea, parcă totul era sobru şi liniştit. Poate şi pentru că nu era puhoi de turişti. Coborând colina Quirinalului am intrat în piaţa Veneţia, descoperind brusc, printre două clădiri apropiate, ca un canion, columna străbunului Traian. Ce să zic, ne-a impresionat cum domina ea forul, semeaţă, în contre-jur, aruncându-şi umbra uriaşă peste noi… Dar ieşind de-a binelea la loc deschis am rămas cu ochii cât cepele în faţa monumentului lui Vittorio Emanuele II. Apăi i-au făcut ceva monument, nu glumă! Mi-a fost clar şi ce văzuse un prieten în Roma, când îmi povestise „am văzut palatul-mare-alb-cu-căruţe-şi-cai-pe-acoperiş”. N-am prea priceput ce căutau zecile de turişti pe trepte, buluc la poalele monumentului. Mult mai bine se putea contempla de vis-a-vis. Deşi, mare lucru de contemplat nu era. Personal, mi s-a părut ca nuca-n perete, un mastodont (prea) alb în contradicţie cu tot ce-l înconjoară.

De aici am luat-o la pas, pe aceleaşi străduţe aglomerate, să vedem Fontana di Trevi pe înserat. Deşi ştiam că va fi ceva lume, ceea ce am văzut m-a descumpănit complet. Era ca şi cum aşteptam dimineaţa metroul la Unirii! Om lângă om, lângă om, lângă om, într-un vacarm de nedescris. Cei care apucaseră să coboare aproape de ghizdurile fântânii nici că se mai dădeau duşi. Probabil lăsau locurile prin testament urmaşilor. Mai sus, alt rând de statornici, pe balustrade şi parapeţi. Pe trepte, familii împământenite. Restul, dezrădăcinaţi, care bântuiau de colo-colo prin locurile rămase libere. Îţi făceai loc cu coatele. Fântâna însă, impasibilă la toată nebunia din jur, foşnea egal şi poza cochetă în ultimele raze ale soarelui. Roz.

Del Popolo la orele 7-8 seara avea într-adevăr farmec. Pe câţi turişti fojgăiau prin piaţă, tot pe-atâţia tineri italieni îşi dădeau întâlnire şi pierdeau vremea în zonă. Amalgamul era echilibrat. Vânzatorii ambulanţi de şaluri indiene sau genţi false schimbaseră marfa în flori şi jucării fosforescente zburătoare. Cu florile îmbiau orice femeie, cu jucăriile ispiteau pe cei mici şi mari deopotrivă. De-o parte şi de alta a obeliscului cu cei patru lei ai săi, se produceau doi artişti locali de stradă. Unul era un bătrânel simpatic, cu plete albe ca zăpada şi glas subţirel. Cânta şlagăre italiene ajutându-se de-un soi de flaşnetă, să-i zic aşa şi de sfaturile soţiei. Celălalt era un tânar energic cu chitară electrică, încercând tot soiul de cover-uri celebre. Lumea, opta pentru unul sau celălalt, aşezâdu-se pe treptele obeliscului central şi consumând eventual o bere, o răcoritoare sau o gustare. Şi ţigări. Multe ţigări!

Va urma.

Anunțuri

2 Responses to câte ceva despre Roma

  1. Catalin says:

    Şi multă îngheţată! 🙂 – ori nu se mai fabrică ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: