Jurnal de tango I

Auzisem deja de la două persoane care nu se cunoşteau între ele despre cursurile de tango, cînd un prieten vechi a apărut din neant şi m-a scos la o cafea să depănăm amintiri şi să ne punem la curent cu ce-am mai făcut. Prietenul, pe care-l ştiam om serios, îmbrăcat la costum+cravtă, tuns regulamentar mi-a apărut înaintea ochilor într-o ţinută relaxată, cu părul stil afro şi o lumină vie în privire, aproape să nu-l mai recunosc. N-am discutat nici despre ce fusesem şi făcusem în ultimii 5 ani, nici despre actualităţile la modă. Mi-a vorbit despre tango. Mi-a împărtăşit cum i s-a schimbat viaţa de când s-a apropiat de lumea tango. Mi s-a arătat alt om, pe care nu-l cunoşteam, nici măcar nu-l bănuiam sub haina închisă corect de acum ceva timp. Zâmbea într-una. Povestea, nu tocmai cursiv, cu privirea uşor pierdută în zare, despre oameni frumoşi, despre evenimente ample, despre săli de dans cu podele lucioase şi  oglinzi, despre festivaluri internaţionale şi maeştri faimoşi.

Bine, bine şi muzica? l-am întrebat eu cu gândul blocat stupid în singurul tango reperat în amintire la ora aia „ Să nu uităm nicicând să iubim trandafirii…” pe vocea nazală a unui cântăreţ de-acu’ 20 de ani.

A, muzica… a venit răspunsul cu altă sarjă de artificii în privire, muzica e faină de tot!

Aha… am zis eu gânditoare. Iar în minte au început să-mi apară în flash-uri: femei în ţinute sofisticate, decoruri extravagante şi figuri dramatice complicate. Atunci, fără să ştiu exact care a fost raţionamentul, m-am auzit spunând

Vin şi eu!

Ştiu. Ştiam. Grăbeşte-te, nu mai sta! mi-a mai spus el uşurat.

Ceva timp mai târziu, poate chiar câteva luni în care am clocit ideea, mi-am făcut curaj, m-am luat de guler şi m-am împins pe uşă. M-am dus să mă înscriu la curs. Şi să-mi schimb viaţa. Era în luna mai.

Ţin minte că era o după-amiază caldă, prea caldă pentru timpul respectiv, aşa cum se cam întâmplă de-o vreme în Bucureşti, primăverile. Iar eu, întârziam groaznic în trafic şi mă enervasem. Sunam, rugându-l pe amicul meu să mă aştepte şi înjuram printre dinţi şoferi şi maşini şi pietoni, de-a valma. Am parcat la mama naibii şi-am luat-o efectiv la fugă printre oamenii care mergeau prea încet pe trotuare. Îmi spuneam că deja am început cu stângul, întârziind la prima oră de curs, dar, ca niciodată, n-am dat înapoi în faţa ridicolului. Asta e, mi-am spus. O să ajung la timp de-acum încolo. Am ajuns gâfâind, ciufulită şi transpirată. Cursul începuse. N-a fost timp de prezentări şi introduceri. M-am trezit, în câteva clipe, dansând în rând cu alte perechi, cu o muzică ireală în urechi,  târâtă strategic de amicul meu care îmi dădea cele mai stranii indicaţii: nu sta pe ambele picioare, nu pivota pe călcâi, relaxează umerii, nu te ţine de mine…?!  Ha!?

Aşa a început. Aproape o limbă străină, mişcări necunoscute, oameni parcă desprinşi din filme (stranii, uneori) şi peste toate, muzica obsedantă. O visam şi o auzeam în cap mai mereu. Mai ştii, poate căpătasem şi vreun accent?! dar nu mi-a spus nimeni nimic. Îmi părea ciudat că lumea în jurul meu e aceeaşi, când eu tocmai descoperisem că există realităţi paralele. Am devenit mai atentă. Mai receptivă. Mai deschisă. Şi astea toate pentru că, deschizând o simplă uşă, intrând într-o cameră în care oameni ca mine şi ca cei pe care îi vedeam pe stradă aleseseră să danseze, am realizat că lumea poate fi şi altfel. Lumea chiar este altfel, atunci când vrem s-o facem altfel, mai frumoasă de exemplu. Ţine de noi, de ceea ce decidem să facem cu corpul, cu mintea, cu sufletul nostru. Şi cu timpul nostru.  Era atât de simplu.

Anunțuri

4 Responses to Jurnal de tango I

  1. catherine says:

    era…şi eu nu ştiam. este. cu siguranţă, este!

  2. mosu says:

    de ce „era”?! si acum ar trebui sa fie simplu; totul e sa ne putem smulge din dejurimprejur si sa ramanem noi insine

  3. Catalin says:

    Dacă am fost pieton sau şofer pe unde ai trecut tu…am primit, fără să ştiu la momentul respectiv, „un compliment” 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: