Şi totuşi, noi ce mai mâncăm?!

Noi ce mâncăm? sunt întrebată adesea şi, tot mai des, sunt pusă în încurcătură. Şi nu din lipsa inspiraţiei pentru reţete sau meniu-uri, ci din cauza ingredientelor.

Care produse mai sunt bune de mâncat? Suntem bombardaţi cu informaţii din toate părţile despre compromisurile producătorilor, despre impostori şi profitori care atentează la sănătatea consumatorilor. Carnea conţine apă şi sare în exces, conservanţi şi alte substanţe, mezelurile au E-uri şi grăsimi, lactatele n-au lapte, dulciurile sunt prea dulci, fructele şi legumele sunt stropite, umflate, contrafăcute, pâinea are coloranţi şi conservanţi, până şi apa, cică ar avea bazaconii în ea. Bun. Şi-atunci? Mergem la piaţă, la producătorii particulari, la tărani. Nu, nici acolo nu e bine. Din sărăcie, din lăcomie zice-se că nici micii producători nu ne oferă nimic bun, ci numai făcături. Devenim isterici şi paranoici. Totul e copleşit de fals şi nociv, chiar şi în bucătărie? Se pare că da.

Şi totuşi trebuie să mâncăm ceva şi să ne simţim confortabil cu asta. Psihic şi fizic. Nu-i vorbă, că mâncarea cu E-uri şi alţi adjuvanţi sintetici, e pe alocuri gustoasă şi uşor de acceptat de papilele şi stomacurile noastre naive. Dar ce te faci cu psihicul. Ne împinge, bietul, la raftul cu scumpele produse bio. Dar acestea chiar sunt ce ar trebui să fie? Şi dacă da, ni le permitem la masa zilnică? Tind să cred că nici, nici.

Poate să mergem în zone uitate de lume, cât mai izolate, unde agricultura se mai face fără „îmbunătăţiri”, ca să găsim o carne proaspătă şi curată, o legumă naturală şi sănătoasă. Câţi dintre noi au acces la aşa ceva? Degeaba încercăm oferta înşelătoare a provinciei imediat accesibile. Animalele sunt cumpărate din complexuri specializate, modificate genetic în rase rezistente şi grabnic crescătoare. Apoi sunt hrănite cu boabele sau frunzele unor plante crescute tot cu ajutor chimic sau cu resturi menajere din gospodăriile din ce în ce mai moderne care se aprovizionează măcar din când în când din hipermarketuri. Grădinile, cum spuneam, sunt tratate cu toate „alifiile” pentru ca plantele să reziste, să crească mari şi frumoase, eventual să poată fi chiar vândute.

Am început să mă interesez de pieţe mărginaşe, sărace, ca să zic aşa. Oare aş găsi produse naturale? Când vizitez un oraş, o ţară străină arunc un ochi în magazinele şi piaţa lor. Dacă găsesc o sursă neştiută de mancare bună? Bine, recunosc, sau vreun chilipir. Am început să studiez etichetele. Am început să experimentez reţete vechi de conserve şi condimente „de casă”. Până unde este însă eficient şi sănătos şi unde începe exagerarea?

Mă uit în jur, la copii de maxim 10 ani pufoşi şi rotunjori. Supraponderali, cu celulită şi guşi de grăsime. Asta e generaţia fast-food, care s-a născut cu reclamele la biscuiţi şi ciocolată abundând pe ecrane, care şi-a sărbătorit aniversările încă din pruncie la mecdonalds. Mă uit la domnişoarele de 20ani cu colăceii de osânză atârnând peste jeanşi, cu tenul acneic şi palid. Asta e generaţia early fast-food, care a copilărit cu tot alaiul de experimente post decembriste, gen suc la dozator, dulciuri de provenienţă incertă, alimente de  bază importate din ţări îndepărtate şi alte produse-obiect de activitate degrabă-îmbogăţitoare pentru îndemânaticii vremurilor. Şi mă uit şi la vârsta de mijloc, noi, generaţia-cu-cheia-de-gât, crescuţi cu salam cu soia şi margarină, încercând veşnic să burduşim frigiderul, să nu rămânem cumva cu cămara goală ca-n faţa vreunei catastrofe, dar luptându-ne totodată cu morile de vânt ale dietelor şi regimurilor. Noi oscilăm semi-conştienţi de trecutul nostru, semi-îngrijoraţi de viitor. La generaţia pensionarilor nu mă uit că mă apucă plânsul.

Într-o carte despre America interbelică, citeam cum, la vremea aceea, americanii erau graşi şi nesănătoşi din cauza alimentelor semi-preparate congelate foarte răspândite şi populare în ţara lor modernă şi grăbită să facă bani mai mult şi mai repede decât bătrâna Europă. Azi, după numai 100ani, îi vedem obezi în procente dramatice.

În orice caz, toţi trebuie să mâncăm şi, zău, cu cât ne gândim mai bine, cu atât realizăm că avem opţiuni mai puţine.

copil mâncând vată de zahăr

 

„porcării”

 

 

Anunțuri

11 Responses to Şi totuşi, noi ce mai mâncăm?!

  1. Quasi Pronti Bucuresti says:

    Din toate ingredientele disponibile,de la carne de porc,pui,vita..pana la legume

  2. Quasi Pronti Bucuresti says:

    Ingrediente naturale si fara E si alte porcarii se pot gasi, Noi de exemplu promovam,instantam si indemnam omani sa le calce pragul pentru demonstatii.Produsele noastre sunt sanatoase, gustoase si se prepara rapid.

  3. Taraboste says:

    M-a luat durerea de stomac cand am vazut porcariile alea 😀

  4. gps serioux says:

    Eu am niste rude la tara si mai cumpar de la ei legume, lapte sau chiar carne. Dar nici aceste produse nu poti spune ca sunt perfect naturale. Ca sa primeasca seminte, trebuie sa le predea pe cele pe care le aveau. In schimb primesc de la stat unele care pot foarte bine sa vina de la acele fabrici care produc soiuri modificate genetic.

  5. In ultimii ani am vazut ca au inceput sa fie la moda aceste targuri cu produse „autentice”. Este o initiativa buna, dar preturile practicate de comerciantii aceia sunt similare cu cele din afara. In plus, nu as fi asa sigur ca toti provin din zonele de unde spun ca vin. Pe principiul asta, cred ca judetul Sibiu ar avea cam 2.000.000 de locuitori care se perinda prin toata tara cu branza si carnatii lor.

  6. Catalin says:

    Parca așa era ceva:
    Trăiește ca și cum ai muri mâine și mănâncă pentru a trăi o sută de ani 😉

  7. Andra :) says:

    Hai sa nu exageram 😀 Eu zic ca mai gasim ce sa mancam, dar e nevoie de putina documentare, interes. Si nu e nevoie sa devenim extremisti, sa vrem sa mancam 100% „pur”, e de ajuns sa facem alegeri mai bune: de exemplu, sa inlocuim faina alba cu cea integrala, sa crestem cantitatea de fructe si legume, eventual crude, sa gatim si nu sa luam sempreparate, sa cumparam produse cu ingrediente cunoscute, simple etc.
    Stiu ca par chestii banale, dar chiar au efect, si zic asta din experienta proprie.
    PS: Si da, exista destui oameni care aleg sa manance sanatos, chiar si pe la noi 🙂

  8. Sunt foarte slabe sansele sa mai gasesti ingrediente 100% naturale in ziua de azi, in conditiile in care toate culturile sunt stropite cu ingrasaminte chimice. Sa nu mai vorbesc de faptul ca in ziua de azi avem o diversitate foarte mica de specii de cereale si legume care se cultiveaza, in comparatie cu cele de acum cateva zeci de ani.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: