…ce-am făcut astă-vară…

Mănânc o pară cu gust şi textură de smochină. Toamna asta lungă şi frumoasă mă îndeamnă la visare şi, visând, ajung din nou pe malul însorit al mării. Cum care mare?! Marea noastră dragă, mai albastră sau mai gri, depinde de unde o priveşti. Eu m-am obişnuit s-o abordez mai la sud, aşa că e puţin mai curată, mai limpede şi mai liniştită. Iar în jur sunt mulţi bulgari, v-aţi prins.

Vara asta nu m-a mai mulţumit litoralul pe jumătate sălbatic dintre Vama Veche şi Balcic şi nici cel intens popularizat din împrejurimile Varnei şi ale Burgasului. Căutând ceva altfel, am ajuns în sudul extrem al litoralului bulgăresc şi am găsit plaja perfectă.

Se ia orice drum către sud. Noi alesesem să ieşim pe la Giurgiu, aşa se face că ne-am ales şi cu o excursie prin teritoriul bulgăresc ne-litoral. Păduri, dealuri, sate răzleţe. Şosele pustii bunişoare. Lanuri galbene de floarea soarelui cât vezi cu ochii sau lanuri abstracte de mori de vînt. Oameni rari. Oraşe fantomă, drumuri în lucru. Şi apoi, strălucitor şi cochet, Burgasul. Marea îi unduia la poale, docilă iar soarele ardea atotstăpânitor deasupra. Pe faleză am luat însă o gură de aer plăcut, răcoritor. În zare sclipeau ambarcaţiuni cu pânze albe, briza bătea veselă, palmierii foşneau a vacanţă iar în jur, în dupăamiaza liniştită de vară, arar vedeai câte-un turist. Englez ori neamţ ori chiar bulgar. Şi-apoi am luat-o tot înspre sud, urmând linia ţărmului pe o şosea rapidă. Înainte de Primorsko, uscatul mai face un ieşind în apa mării, formând un cap zimţat, uşor gâtuit, la încheietura căruia se adăposteşte un golf liniştit. Şi se varsă spectaculos un râu cu tot cu delta lui. De la şosea şi până-n mare, pe porţiuni întinse de aici şi până hăt în sud, găsim dune şi vegetaţie specifică. Nisip, scaieţi, nisip, câteva flori firave şi uscate, tufişuri spinoase cu crengi întortocheate de vânt, trunchiuri şi buşteni aduse de mare şi albite de soare şi praf. Sălbatic, aspru şi frumos. Într-un astfel de cadru am găsit complexul Arkutino. La depărtare de 10-15km faţă de localităţile vecine (Sozopol în nord, Primorsko în sud), acest resort ne-a găzduit o săptămână şi ne-a dat prilej de încântare zi şi noapte. Camerele ne-au primit răcoroase şi simple, restaurantul ne-a îndestulat cu bine-cunoscuta gastronomie bulgărească, iar personalul nu ne-a stat în cale. Şi de fapt, cine stătea să caute noduri în papura gazdelor, cu rezervaţia naturală la doi paşi şi toată plaja numai a noastră?! Cu noaptea în cap, ieşeam să prindem răsăritul dintre dune. Bine, am reuşit doar de două ori, dar jur că în intenţie era zilnic! O luai din spatele complexului pe o cărare podită cu scânduri de lemn vopsite în alb care şerpuia până la ţărm. Dunele mai înalte ascundeau marea până în ultima clipă, cu doar câţiva paşi înainte începeai s-o auzi cum îşi foşneşte valurile. Nisipul fin cotropea pe alocuri podişca şi purta urmele discrete ale pescăruşilor, şopârlelor şi cine ştie căror alte vieţuitoare care îşi făceau de cap pe-acolo. Apoi, plaja se desfăşura nudă, dincolo de pâlcul discret de umbrele de stuf şi şezlonguri ale complexului. Nu puţini turişti se lipseau de facilităţile civilizaţiei şi preferau naturaleţea. Mergeai cât te ţineau picioarele şi te aşezai acolo unde locul îţi părea mai seducător, lăsând distanţe generoase şi confortabile până la cearşaful vecin. Unde-ţi mai poţi permite luxul acesta!? Şi dacă voiai şi mai multă intimitate, puteai închiria o bărcuţă să te ducă în capătul cel mai îndepărtat al golfului, pe o plajă izolată de stânci şi pădure, unde liniştea şi pacea erau absolute. La un capăt se găsea punctul magic în care apele râului Ropotamo se vărsau liniştite în mare. De acolo începea rezervaţia deltei şi patria păsărilor.

Apa mării era limpede, caldă şi puţin adâncă, lipsită de scoici sau pietre sau alge. Ca într-o piscină de lux, fără să împărţim totuşi spaţiul cu nimeni. Doar noi şi marea. Şi pescăruşii.

către mare

scaiete

valuri la mal

aşa se varsă un râu în mare

în zare, plaja izolată

o plajă numai pentru noi

şi pescăruşii

Anunțuri

One Response to …ce-am făcut astă-vară…

  1. Adriana says:

    E frumoasa marea dar nici muntele nu este de ignorat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: