Cea mai frumoasă destinaţie românească

FINAL EDIT (6 decembrie 2012)     Bună dimineaţa, de Moş Nicolae!

Câştigătorul premiului nostru, Rough Guides Romania este… Lăcrămioara M. care ne-a convins, atât pe mine, cât şi pe Anca, să nu ocolim Podul lui Dumnezeu, ba chiar să ne grăbim să-l vedem!

Felicitări, Lăcrămioara! Pentru detalii legate de înmânarea premiului vei primi un email la adresa înscrisă de tine la comentariu.

 

 

LATER EDIT  (2 decembrie 2012)        Concursul se încheie aici. Le mulţumesc tuturor celor ce ne-au împărtăşit câte ceva despre locurile lor preferate din România. Pe ei dar şi pe cei care n-au îndrăznit sau n-au găsit încă locul perfect, îi mai aştept  şi cu alte ocazii!

Juriul va delibera până miercuri, 5 decembrie şi în dimineaţa de Moş Nicolae cineva va găsi un dar nu numai în ghete, ci şi aici. 🙂

……………………………………………………………………………………….

CONCURS

Am văzut mare parte din ţara noastră, am vizitat sau măcar am trecut prin multe oraşe, am circulat pe multe şosele, am înnoptat în hoteluri, campinguri ori pe la prieteni. Ba chiar am şi locuit un timp în altă parte. Am umblat cu treabă sau de plăcere, în zone turistice sau neştiute. M-am rătăcit, am descoperit locuri, drumuri, oameni.

Îmi place Bucureştiul în care m-am născut şi locuiesc, aşa amestecat, murdar şi nevrotic cum e el. Îmi place ardealul unde am călătorit de mică, dar deopotrivă descopăr moldova unde mă poartă drumurile adesea. Marea e iubirea mea dintâi dar şi cu muntele am legat prietenie veche. Mă atrag oraşele mici, învechite să le descopăr frumuseţi apuse ori demodate. Îmi plac coclaurile neumblate, unde să găsesc privelişti unice şi inedite. Nu ratez nicio cetate, castel sau palat vizitabil. Am văzut peşteri spectaculoase, am înotat în lacuri cu ape miraculoase, m-am închinat în biserici uimitor de simple şi frumoase, am găsit locuri din care stelele se văd mari şi lucitoare ca-n poveşti. M-am mirat de obiceiuri frumoase, de oameni buni şi mâncăruri gustoase în toate colţurile României. Şi tot mai sunt o mulţime de văzut!

Sunt atâtea locuri frumoase în ţara noastră încât nu m-am putut niciodată decide unde mi-a plăcut cel mai mult. Aşa că fac o şezătoare. Să vină fiecare să spună ce loc – oraş, munte, castel, cascadă ori pădure – din România i-a plăcut cel mai mult şi de ce. Să ne facem curioşi unii pe alţii despre locurile de care n-am mai auzit ori poate le ştiam dar nu le-am văzut, să ne împărtăşim impresiile despre destinaţii cunoscute şi răs-cunoscute, să le lăudăm pe cele merituoase şi să le criticăm pe cele în care n-am vrea să mai punem piciorul.

Împreună cu Anca, experimentată în ale ei 1001 călătorii, vom alege destinaţia cel mai frumos prezentată, locul zugrăvit atât de expresiv, încât ne dă impresia că deja l-am vizitat ori ne pune pe jar să plecăm neîntârziat să-l descoperim. Autorul va primi un ghid al României, Rough Guides, unul dintre cele mai apreciate între cunoscători, iar din celelalte propuneri reuşite vom alcătui un top 10 destinaţii româneşti.

Aşadar, până pe 2 decembrie, lăsaţi un comentariu mai jos cu descrierea locului preferat din România sau publicaţi un articol pe blogul propriu cu acest subiect având menţiunea că participă la acest concurs.

Anunțuri

20 Responses to Cea mai frumoasă destinaţie românească

  1. Interesant articol. Unde as putea afla mai multe despre Cea mai frumoasă destinaţie
    românească ? Multumesc!

  2. roxy rox says:

    cel mai minunat loc din tara noastra minunata unde poti simti cu adevarat ca iti incarci bateriile este Cheile Fundatei este o zona superba, plina de verdeata, muntii plini de zapada sau nu iti confera toata linistea pe care ti-o doresti sa o regasesti dupa ceva timp in care ai muncit incontinuu . de asemenea te poti bucurade piscina, sauna, tenis, fotbal, loc de joaca pentru copii, schi si snowboard, plimbari cu masinile 4×4, biciclete, trasura cu cai. Merita Vazut!

  3. Lebada Liliana says:

    Este foarte greu sa faci un top al locurilor preferate, insa mult mai greu este sa alegi un singur loc:) Majoritatea locurilor pe care le vizitez au multe povesti frumoase si toate calatoriile au radacini adanci in sufletul meu. Ma cuprinde nostalgia, nu mai bat mult campii si voi spune ca locul meu preferat este „VARFUL PIETROSU RODNEI- 2.303 m alt”. Am ales acest loc pt ca intr-adevar merita vizitat, pentru ca este un traseu de vis, dar are si o semnificatie aparte pentu mine, avand in vedere ca in acea mini excursie am fost ceruta in casatorie:) Ok, lasand povestea mea romantica la o parte, ce as putea spune despre peripetiile mele si ale prietenilor mei in muntii Rodnei, pe scurt :
    -planificasem o miniexcursie in Maramures,am facut liste cu toate obiectivele, cazarile, etc.. iar obiectivul principal a fost vf. Pietrosu;
    -miniexcursia a fost la sfarsitul lunii septembrie a acestui an, vremea a fost capricioasa, dar acest lucru nu ne-a dat planurile peste cap, din contra ,ne-am ambitionat si am avut o excursie de vis;
    -aveam planificata urcarea pe munte a 2-a zi ,dar a plouat si in acea zi am fost cu Mocanita, pe Valea Vaserului, in Viseul; de Sus (recomand oricui sa faca asta cand ajunge in Viseu)
    -a 3-a zi, cred ca la 9 dimineata am inceput traseul,cu toate ca se vedea din borsa ca pe munte e zapada:) cum sa te sperii doar pentru ca vezi un pic de zapada, iar varful oricum nu-l vezi pt ca mai mult de jumatate de munte e disparut in ceata:)) clar, nu am renuntat si am pornit asa, pe o ceata de nu se vedea omul cu femeia lui 😛
    -interesant este faptul ca am pierdut traseul marcat, si am orbecait probabil jumatate de ora prin ceata; nici acest lucru nu ne-a speriat, intr-un final am ajuns la drumul forestier, am gasit si marcajul si ne-am dat seama ca defapt noi am luat-o pe o scurtatura prin padure atunci cand am pierdut marcajul, deci tot raul spre bine:)
    -cu cat urcam ceata nu mai era atat de deasa, dar dadea un farmec aparte traseului nostru, pentru ca nu ne dadeam seama „cum ne incadram in grafic”
    – o alta surpriza a fost atunci cand am vazut primul petic de zapada 😡 (era 22septmbrie, totusi, cu 2 zile inainte fusese cald, frumos…vazusem zapada din borsa dupa cum am scris mai sus, dar cand am vazut-o sub ochii nostri eram ca niste copii:) )
    – dupa cateva ore de urcat ceata a ramas in urma noastra, padurea a ramas in urma noastra si eram inconjurati de jnepeni si soare, am reusit sa facem cateva fotografii superbe cu perdeaua de ceata sub noi, cu pete de zapada in jur si cu un soare stralucitor deasupra (temperatura era mica, dar eram echipati cat de cat bine..pacat ca unii au avut adidasi)
    -odata iesiti din ceata era usor de ghicit ca ne apropiem de cabana meteo,..apoi de lac …si urma sa vedem daca ne incumetam sa urcam pana in varf:)
    -intr-adevar am ajuns la cabana, de aici stiam ca mai e foarte putin pana la lacul Iezer..chiar a fost putin dar frigul si-a spus cuvantul ..de la tricouri, malete am ajuns la lac cu geaca groasa cu gluga in cap, manusi , si in picioare fusesem inspirata de acasa sa iau cizmulite cu interior blanit si talpa „antiderapanta”.
    -nici frigul, nici vantul nu ne-au speriat, nici macat un grup mic de turisti care ne-au sfatuit sa nu urcam:)
    -ne-am dorit atat de mult, fusese atat de palpitant traseul pana in acel punct incat am spus ca vom urca spre varf cu grija prin zapada (traseul de la lacul Iezer spre varful Pietrosu este abrupt si ne gandeam ca nu vom face fata zapezii)
    -hotarasem ca daca va fi periculos renuntam si ne multumin ca am ajuns si pana acolo……….daaaaaaaaaaaar… probabil ca norocul a fost cu noi in acea zi si ne-am descurcat remarcabil , am facut pauze mici, am facut fotografii superbe cu caldarea in care e lacul, zapada din jur, cabana meteo cat un punct rosu pierduta in fundal, norii din „vata de zahar”..de vis (de specificat pt necunoscatori: lacul Iezer are forma Romaniei, acest lucru fiind vizibil de la inaltime);
    -in cele din urma am ajuns pe creasta…nu are rost sa mai spun ca peisajul era mai mult decat ne-am, fi imaginat..am mai mers pe creasta si la un moment dat am vazut varful, inima mea cel putin a luat-o razna..
    – am mers 11 km dar nu eram deloc obositi stiam la ce ne inhamam; eu cand am vazut varful efectiv am inceput sa alerg prin zapada..
    – nu am alergat eu foarte mult pt ca imi era frica sa nu alunec si sa ma lovesc chair inainte de a savura victoria 🙂 in cateva minute am ramas toti fara cuvinte, cand, am ajuns la marcajul : 2.303 acesta era varful (o piatra mare de langa refugiu, marcata cu vopsea albastra…mare pacat ca nu se ocupa nimeni de aceste marcaje , macar o placuta putea fi pusa pentru ca locul este de poveste ..nu are rost sa spun ca micul refugiu din varf este lasat de izbeliste)
    – trecand peste aceste mici observatii.. peisajele iti taie respiratia, nici vantul foarte puternic nu te deranjeaza nici macar aparatele fotoi care o iau razna din cauza frigului…. pur si simplu traiesti un basm…e de nedescris.. noi regretam doar faptul ca nu ne permiteam sa stam foarte mult, ne doream sa ajungem inapoi in borsa pe lumina…
    – inchei spunand ca si in varf am reusit sa surprindem cadre superbe…se vad muntii din Ucraina, muntii Bistritei..nu regret nici o secunda nimic, ba mai mult am fost toti de parere ca a fost de 100000 de ori mai frumos decat daca am fi fost intr-o zi de vara ….intr-o zi de vara torida probabil traseul ar fi fost un chin din cauza caldurii..dar in extrasezon muntele iti ofera suprize la care nu te astepti si reusesti sa ai un :TRASEU EPIC; da, asa am numit noi noi traseul acesta.

    P.S probabil nu va citi nimeni ce am scris eu aici, as fi scris chiar mai mult , pentru ca peripetiile au fost multe si frumoase, dar poate citeste cineva asa, pe sarite..si vede „muntii Rodnei”,…VOI,, cei care nu ati ajuns acolo, TREBUIE sa mergeti, sa vizitati si sa va bucurati 🙂

  4. funtur.ro says:

    Prima reactie ar fi: dumnezeule, cum sa aleg intre cascada Duruitoarea, Vulcanii Noroiosi, Capra sau Calcescu, intre Voronet si Piatra Craiului sau multe alte „iubiri” adunate in timp. Si-atunci am mers pe prima imagine care mi-a venit in cap, asociata unuia dintre acele momente cand ti se taie respiratia de emotie. Lacul Galesu din Retezat unde am ajuns intr-o zi cu cu vant si un soare ratacit din cand in cand printre sparturi de nori. Cand urci dinspre Nord, momentul in care ajungi la lac te ia prin surprindere si te trezesti in fata unei mari in miniatura protejata de o caldare muntoasa. Vantul ridica creste de spuma alba pe apa de albastru intens si cand ajungi la marginea lacului, apa te surprinde prin limpezime si o trecere fantastica de nuante de la albastru turquoise spre albastru inchis. Unul dintre momentele acelea de magie cand multumesti universului pentru frumusete.

  5. Cristian Ion says:

    Pe vremea cand eram pusti am pormit intr-un tur al Romaniei pentru o saptamana, o excursie organizata de scoala in vacanta de primavara. Am ramas atunci profund impresionat de frumusetea salbatica a Cheilor Bicazului, cu atat mai mult cu cat soferul a oprit autocarul si am strabatut acel defileu magnific pe jos intr-o superba amiaza de aprilie.

  6. tudora dragoi says:

    Cel mai frumos loc pe care l-am vizitat este APUSENI mai precis Garda,Arieseni Cele mai frumoase peisaje,cele mai bune mancaruri,cei mai ospitalieri localnici si nu in ultimul rind f.f.multe obiective turistice pe care nu o sa le enumar aici F mult insa mi-a placut pestera Meziad! Aici am vazut adevarate colonii de lilieci rau subteran etc.mai bine va las pe voi sa descoperiti singuri Hotarit lucru insa cel mai frunos loc din Romania este APUSENI

  7. Ana Naghi says:

    E foarte greu sa spun un singur loc! Pentru casunt multe locuri frumoase in tara asta asa de huiduita de insisi locuitorii ei… Delat Dunarii e deosebita pentru biodiversitate, muntii sunt daruri de la Dumnezeu, cine i-a luat la picior stie, orase superbe(Sibiu, Brasov si cate si mai cate), as putea face o lista lunga…

  8. Mircea says:

    Locul meu preferat este Brasov.Un oras imens plin de atractii cum ar fi:Biserica Neagra,Poiana Brasov etc.M-a impresionat cel mai mult padurea mereu verde ,Strada Sfori si centrul vechi,pe langa asta acele muzee si acele informati oferite de oras m-au dat peste cap.Are multe lucruri lucruri de oferit pentru cei care vor sa le vada,caci de nu isi fac ochi si pentru cee ce mai important este ca si cum ai trece print-o camera goala si eu va propun sa deschideti bine ochi prin ce locuri treceti mereu.

  9. Lulu87 says:

    Locul meu preferat din Romania este Vatra Dornei ,acele peisaje uluitoare mi s-au tiparit in minte.Un oras ingrijit,micut ,frumos dar ceva care il scoate in evidenta.Are magazine dar si parcuri,are strazi intregi unde poti merge pe jos dar si strazi unde poti merge cu masina,arelocuri pentru copii,adolescenti,tineri,adulti si batrani.Un parc imens iar langa o biserica imensa si miiiinunat de frumoasa dar are o padure mare si inaintea ei un loc de calarie dar si de camping.Deci in concluziu eu iubesc oraselul Vatra Dornei.

  10. alex says:

    Locul meu preferat este Costinesti(e adevarat numai vara cand e sezonul). Este un loc special pentru tineret, avand foarte multe cluburi, locuri de cazare cu preturi scazute, preturile in statiune sunt scazute. Nu ma credeti? Veniti vara viitoare in Costinesti:D

  11. RADU DANIELA says:

    Faina idee cu sezatoarea asta…asa termen utilizat ,asa reactie de melancolie ptr mine .sunt o fana a calatoriilor din frageda pruncie-ori cu ai mei cu sfanta dacie ,ori in tabere scolare,cu gasca si tot asa…pana in prezent aproape toata tara pornind hotarata de aici din natalul oras B raila.Dar cel mai drag imi e la Bran am copilarit acolo aer curat poienite imbinare intre romanesc si sasesc si nu numai ,mirosuri inbietoare de mancaruri specifice,case vechi batranesti cu vacuta in curte dar si aratoase pensiuni cu moderne atractii.suveniruri,bazarul din centru de langa castel,ca sa nu mai zic chiar de castel,o alta lume mitica aparte cu reguli ce iti e rusine sa le incalci,forfota placuta a strainilor printre localnici.totul recomanda Branul ca loc de suflet si poate cu un misticism aparte|

  12. E o bună perioadă de când am hotărât să descopăr minunile ţării în care ne tot ducem veacul şi de care uneori ne lepădăm cu prea mare uşurinţă, îngroziţi de realităţile dezastruoase din multe domenii. Aşadar, am decis să fac din România mea o ţară de vis, de mister, de taină, o ţară care trebuie să-şi ridice mândră capul pentru minunăţiile cu care a fost binecuvântată! O ţară în care oameni de valoare să-i promoveze cultura şi locurile şi frumuseţea sufletească a neamului! O ţară în care şi românii să manifeste interes pentru turism, pentru bogăţiile ei naturale, pentru regiunile unice în Europa! O ţară în care să fim mândri că ne-am născut!
    N-o să aleg pentru descriere zone mai bine promovate, ce ne reprezintă prin frumuseţe sau prin inedit – precum Delta Dunării, sau Transfăgărăşanul, sau Cazanele -, ci un loc de care nu am auzit în şcoală ( la orele de geografie), pe care nu l-am regăsit în vreo emisiune cu caracter turistic, despre care nu am văzut niciodată un material publicitar… Un loc excepţional, în care am resimţit o revelaţie mistică, în care m-am simţit învăluită de aerul misterios al localnicilor…
    Să purcedem la drum, aşadar! În circuitul de acum 4-5 veri, am călcat şi şoselele judeţului Mehedinţi. Aflaţi pentru prima dată în aceast colţ al tării, eram absolut fascinaţi de relief. Nimic din ce-am văzut anterior nu se compară cu particularităţile regiunii. Privirea nu ne era deloc obişnuită cu ceea ce descopeream aici: formaţiuni carstice – aveam să aflu mai târziu, documentându-mă – unicat în ţară! Ne-am tot oprit să observăm de aproape „bolovanii” ce ieşeau din pământ, la tot pasul, nicăieri altundeva decât prin pădure, printre copaci. Însă punctul culminant al periplului nostru mehedinţean a fost „vederea” (ar fi impropriu să spun „vizitarea”) Podului lui Dumnezeu. Este un pod de piatră, situat lângă localitatea Ponoarele, în apropiere de lacul Zăton.
    Prima reacţie când am oprit maşina (într-un spaţiu cu pretenţii de parcare) a fost să culegem informaţii despre autorul, motivul, timpul construirii podului. Nu mică ne-a fost mirarea când am aflat că este un pod natural (logic, doar este al lui „Dumnezeu”!) şi că imaginea lui sălbatică este învăluită în aura unor legende fascinante! Ba că Dumnezeu ar fi dărâmat tavanul unei peşteri ca să-i vină de hac Necuratului, care – evident! – şi-a găsit altă cale de ieşire pe poarta ce duce la Zătonul Mare! Ba că Cel Atotputernic ar fi construit podul pentru Nicodim ca să ajungă la Tismana… În fine, am vizitat vrăjiţi locurile, am rupt tenişii şi până la lacul Zăton, care, din păcate, în acea perioadă a anului (august) era secat. Însă cel mai captivant moment a fost când ne-am apropiat de gura peşterii de sub pod şi am început să simţim uşor-uşor beneficiile aerului „condiţionat” natural.
    Răcoarea din peşteră ne-a ademenit să intrăm câţiva metri în întunericul ei. Transformarea s-a produs şi în interiorul nostru. Soţul meu a inceput să emită nişte sunete, vrăjit de trilurile ecoului. Deşi, iniţial, am protestat, ne-am lăsat şi noi pradă acestei bucurii copilăreşti… Aşa că ne-am transformat într-un „merituos” cor „natural”. Eram doar noi în peşteră, eram „în familie”… Noi şi cu Dumnezeu! Dar nu pentru mult timp! Bucuria noastră infantilă a atras şi alţi turişti. Mărturisesc: mi s-a făcut instant ruşine când am văzut ochii lor extrem de nedumeriţi. Dar mi-a venit o idee salvatoare: le-am spus că e un loc perfect pentru „descărcarea tensiunilor interioare” şi, aţi ghicit, corul s-a mărit cu încă doi participanţi. Aşa că am putut ieşi din peşteră cu fruntea sus…
    Lăsând la o parte amintirile „dumnezeeşti”, consider că această zonă ar trebui promovată cu mai mult sârg. Măcar pentru faptul că Podul lui Dumnezeu e unul dintre cele trei poduri naturale existente în toată Europa (şi singurul deschis traficului rutier)! Măcar pentru faptul că, în imediata apropiere, Zătonul mic prezintă o particularitate interesantă: localnicii (puţini!) îţi spun că e fără fund, dar e de fapt o prelungire a peşterii în care se adună apa din vale. Măcar pentru farmecul legendelor pe care oamenii locului ţi le spun cu un aer misterios, de mari iniţiaţi! Măcar pentru istorisirile lor – care, se pare, nu au legătură deloc cu irealul – despre oamenii ce au scăpat absolut nevătămaţi (nu şi maşinile lor!) din accidentele de pe Podul lui Dumnezeu, în urma cărora au plonjat în gol cu camioane cu tot! Unul dintre ei, localnicii îi ştiu şi numele, a ridicat acolo o cruce în semn de mulţumire faţă de divinitate şi în fiecare an vine la ea şi face parastas.
    Însă „până la Dumnezeu, te mănâncă sfinţii!” Hai să fim noi arhangheli şi să promovăm zona, poate se vor găsi fonduri pentru dezvoltarea ei!
    S-auzim de bine!

  13. Ancuta Iordanescu says:

    Locul meu preferat din Romania este plaja Vadu, fasia de plaja inca salbatica aflata la granita dintre statiunile aglomerate de pe litoral si lacurile din Grindul Chituc – rezervatia Delta Dunarii. Acolo mi-am regasit linistea si pacea interioara, acolo te simti in comuniune cu natura, cu marea limpede, cu stolurile de rate si gaste salbatice ce iti zboara deaspura capului, la mica distanta.

  14. Ana M says:

    Am acest ghid de aproape un an; la prima vedere intr-adevar, pare a fi unul dintre cele mai bune insa… are destule lipsuri, pe care le-am descoperit de fiecare data cand am vrut sa verific o destinatie din tara noastra. Ar fi minunat daca cei avizati, impreuna cu cei pasionati de fotografie si de locurile unice pe care le avem, ar incepe sa uneasca toate informatiile intr-un ghid cat mai complet. Mi se pare putin anapoda sa citesc despre tara mea prin prisma unor scriitori straini iar ghidul scris de ei sa fie mai bun decat cele scrise de noi pana acum, exceptandu-le pe cele de prin ’70, pe care nu se oboseste nimeni sa le re-editeze si sa le revizuiasca!?!

    • catherine says:

      Ana şi noi aşteptăm acel ghid scris de nişte români, complet, actualizat la zi şi, dacă se poate, ilustrat excepţional…
      Până atunci ne descurcăm cu ce putem. De exemplu cu acest Rough Guides!
      Apreciez că ne-ai împărtăşit părerea ta. Revino oricând.

    • iordachec says:

      Până la urma eu zic ca este ok ca există. Teoretic, cred, că nici un ghid nu poate fi 100% complet. Informaţiile din ghid plus informaţiile de pe bloguri şi alte surse plus experienţa personala = calătorii interesante. Părerea mea 🙂

    • catherine says:

      Luana Laura, nu ne spui mai multe despre Delta Dunării? Hai, convinge-ne un pic, ca şi cum n-am fi văzut-o niciodată… 🙂

  15. Pingback: Concurs: câştigă un ghid turistic despre România! | 1001 Călătorii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: