Dimineaţa , la metrou, spre New Zeeland

S-a aşezat lângă mine, înghiontindu-mă un pic, aşa că am ridicat privirea din carte şi l-am observat în treacăt. Un bărbat nici tânăr, nici bătrân, tuns scurt, cu sprâncene stufoase şi cămaşă vernil care se vedea puţin printre fular şi gulerul paltonului. Dar ghidul despre Noua Zeelandă m-a absobit rapid şi l-am uitat, atâta timp cât nu se foia şi nici nu emana vreun miros urât. La ultima staţie am închis cu regret cartea şi i-am găsit privirile agăţate de titlul meu.

– Când pleci? A întrebat încet. Şi era în întrebarea aia nu numai invidie şi ironie dar şi o părere de rău aşa de sinceră, aşa de naivă, încât mi-a şters toată ţâfna sau băşcălia cu care-aş fi putut să răspund.

Şi-am spus doar cald, cu acelaşi grad de resemnare ca şi-al lui:

– Oricând vreau…

Anunțuri

7 Responses to Dimineaţa , la metrou, spre New Zeeland

  1. vass says:

    Ce draguta-i povestioara!

  2. horhehorhel says:

    Totusi, parca simt o slaba continuare…

  3. Ana Maria says:

    Foarte bun raspuns :).

  4. catherine says:

    şi deschid iarăşi cartea…;)

  5. Catalin says:

    Si te muti doi pasi mai la stanga, nu? 🙂

  6. mosu says:

    🙂 faina povestea! mi-a placut! e ca un cub cu coltul putin ciuntit pentru a fi cu adevarat perfect….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: