Simplu şi uman. Domestic

DomesticAm fost la film. Ah, de când nu mai fusesem. Şi m-am dus aşa, cu-o poftă de-a vedea ceva bun, ceva simplu şi curat, să nu-ţi pună creierii pe moaţe, da’ nici să fie prea facil.

Drăguţa de Elena mi-a făcut o neaşteptată şi plăcută invitaţie la avanpremiera filmului Domestic realizat de Adrian Sitaru.

Nu mi-a pus creierii pe moaţe dar nici lipsit de profunzime n-a fost. În fapt, am primit cam ceea ce-mi doream, un film simplu şi uman. În ciuda faptului că se tot spune că-i despre animale şi realţiile noastre cu ele, mie mi s-a părut un film profund uman. Animalele doar ajută să iasă în evidenţă una sau alta din trăsăturile personajelor.

Şi mai pare omenesc prin imperfecţiunile şi absurdităţile surprinse – voit sau involuntar, nu mi-am dat seama.

Filmul n-are un fir epic foarte consistent, ceea ce-l face destul de greu de povestit. Se întâmplă lucururi, într-adevăr, dar ele sunt de fapt, câteva scene de viaţă domestică, cu legătură între ele şi cronologic prezentate, astfel încât începe ceva, se transformă, situaţia evoluează. Senzaţia ne-cursivă o dă şi modalitatea aleasă (şi explicată de autor după proiecţie) de a filma dintr-o poziţie fixă. Fiecare scenă pare privită absolut subiectiv, dintr-un unghi fix, ca şi cum ne-am vârî capul printr-un ochean magic şi-am asista la diverse scene din viaţa şi casa oamenilor respectivi. Interesant.

Mi-au mai plăcut:

– animalele alese (după castinguri exigente, zice lumea) în aşa fel încât nu păreau deloc speciale, ci absolut comune, întâlnibile prin case de om;

– teoria despre turismul extraterestru, enunţată în stil autentic taximetrist;

– scara de bloc cu avizier, tablouaşe, plante verzi şi vopsea scorojită, cadru al câtorva scene; genială;

– detaliile de decor, costume care au crescut autenticitatea şi naturaleţea scenelor, chiar atunci când replicile păreau uşor artificiale;

Nu mi-a plăcut (n-am înţeles, poate) ideea morţii/scena parastasului Marei. Grotesc, ireal, fără sens. Prea multă nonşalanţă, prea mult calm şi o atmosferă de întrunire la care părinţii îndoliaţi păreau invitaţi oarecare. Poate aşa s-a vrut, la fel cum visul lui Toni e absurd şi incomod, intenţionat. Dar, ca spectator, iei din start o găluşcă amară pe care te străduieşti s-o rumegi apoi, pe tot parcursul filmului, cu toate adaosurile mai dulci sau mai astringente care urmează. Mie mi-a cam rămas în gât.

După proiecţie am avut ocazia să interacţionăm cu producătoarea Monica Lăzurean-Gorgan, regizorul Adrian Sitaru şi câţiva dintre actori – Adrian Titieni, Ioana Flora, Dan-Cristian Hurduc, Ariadna Titieni. Cumva, prin căldura şi sinceritatea lor, filmul a avut de câştigat (dac-ar fi lipsit episodul ăsta, sigur aş fi plecat mai dezamăgită) în ochii noştri. Am apreciat carisma regizorului, explicând calm diverse scene, dând răspunsuri simple la întrebările din public, şarmul Ariadnei mărturisind că, da, ar tăia o găină, modestia actorului Titieni, luat prin surprindere de complimentele unei spectatoare.

Concluzia? Mergeţi să vedeţi filmul Domestic. O să vă placă fie siameza Ţiţi, fie maidanezul blând. O să vă înduioşeze porumbelul, iepuraşul şi copiii. O să zâmbiţi şi o să vă amintiţi scene din copilărie. O să vreţi să fiţi mai buni. Măcar un timp. Măcar un pic.

Proiecţie la sala Elvira Popescu pentru bloggeri

Proiecţie la sala Elvira Popescu pentru bloggeri
Photo Credits: Adi Marineci

Anunțuri

2 Responses to Simplu şi uman. Domestic

  1. Pingback: "Domestic", pentru că avem nevoie de animale şi ele de noi | Elena Cîrîc Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: