Toamnă lungă, să ne-ajungă

Prea cald pentru luna octombrie, îmi spun uimită. Şi ies şi eu, ca bucureştenii de altă dată, pe Kiseleff, la o plimbare. Bulevardul e închis circulaţiei auto şi devine o alee imensă de parc, intens vânturată de amatorii de promenadă.

Kiseleff

Sunt multe roţi împrejur. Biciclete, role, skateboard-uri, trotinete şi încă alte invenţii cărora nici măcar nu le ştiu numele. Tineri şi mai puţin tineri. Tătici mulţi, cu ţânci. Probabil funcţionează de minune varianta „Ia-l şi tu p-ăla micu’ şi mergeţi la Şosea o oră, două.” Mai rar, pe câte-o bancă, stau şi cupluri de vârstnici, gătiţi, scorţoşi, cu ochii clipind des în lumină. Vorbesc nimicuri serioase, cu voci tărăgănate.

Mă iau după o femeie cu părul roşu absolut, un roşu viu care parcă face parte din peisaj. Soarele cade blând, ne învăluie pe toţi, de nu mai ştii care-s buni şi care nu, toată lumea poartă aură de sfânt. Doi asiatici se plimbă măsurat, în posturi nefireşti, cu mâinile la spate şi poalele pardesielor fluturând sincron. O blondă atletică îşi aleargă vioi cei doi buldogi miniaturali (ce rasă or fi ei, habar n-am). Un soţ îşi încurajează în gura mare soţia nesigură în deplasarea ei pe role. O fetiţă aşezată pe bordură explică serioasă că a obosit. Din urmă mă depăşesc două domnişoare elegante, fin parfumate. Una din ele povesteşte cu voce cristalină despre strategii de management de succes, cealaltă o aprobă grav. Se ţin lejer de mână, cu degetele împletite. O cârmesc la drepta pe o alee. Plimbarea pe bulevarde largi e ca un profil public pe FB, nu-ţi oferă intimitate şi pretexte de curiozitate.

Pe Uruguay, miroase aromat a gem de poame de toamnă, mere şi gutui, poate. Un tânăr îşi face curăţenie generală în maşină, de unul singur. Pe trotuarul de visavis un tătic aleargă săltat cu un puşti pe umeri care râde în cascade. Merg mai departe, cotind aleator pe străzi liniştite. Casele, ascunse una după cealaltă, îşi dezvăluie câte un secret pe măsură ce le trec pe dinainte. Una are un foişor minuscul, alta un balcon din bârne de lemn vechi, o friză bogată, ori trandafiri roz în toată grădina. Un labrador alb şi prietenos mă latră a joacă în timp ce-şi aşteaptă stăpânul să încuie poarta şi să încalece bicicleta. O pisică vărgată dormitează la soare pe un zid de piatră. Într-o curte sălbăticită, în semi-paragină, văd o intrare cu marchiză elegantă care îmi smulge un zâmbet trist. Şi mai merg şi mai fac stânga ori dreapta şi iată-mă rătăcită în inima oraşului. Acum două săptămâni vânam comori urbane pe aceleaşi străzi, acum mă învârt ca musca fără cap şi nu mai ştiu pe unde am venit, căci toate îmi par familiare de parcă tocmai le-am văzut. Phii, ce surpriză frumoasă mi-a făcut Sf. Dumitru ăsta însorit şi blând! Nu m-am mai pierdut de ani de zile şi-mi doresc asta în secret dintotdeauna. Dacă n-aş ţine la oleacă de prestanţă aş alerga chiuind şi râzând.

toamna lunga

Anunțuri

2 Responses to Toamnă lungă, să ne-ajungă

  1. Articol ce te face sa iubesti toamna!
    Splendid covorul de frunze de la final

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: