sweet november

Am ieşit să mă bucur de soarele acestui noiembrie atât de îngăduitor şi m-am trezit plimbându-mă pe aleile unui parc în care n-am mai fost de mult. E un parc liniştit, fără hărmălaie şi vânzoleală, are lac, bănci şi potop de frunze ruginii. Ce poţi să vrei mai mult? Am fotografiat reflexii în apă, păsări, câini, alei pustii. Mi-am limpezit mintea şi mi-am bucurat sufletul cu plimbarea relaxantă.

o alee care se termină subit

o alee care se termină subit

Poate avea inspiraţie, poate scria o scrisoare, poate o poezie.

Poate avea inspiraţie, poate scria o scrisoare, poate o poezie.

Apoi am realizat. Mi-am dat seama că am ales parcul nu la întâmplare, ci în subconştient ştiind că se găseşte în apropierea casei unui om, pe care mi-aş fi dorit să-l întâlnesc, un om despre care am crezut la un moment dat că mi-ar putea fi suflet pereche. Cum şi de ce a ieşit gândul ăsta la iveală? De ce acum, de ce tocmai el?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: