A venit, a venit doamna!

În sfârşit, o zi adevărată de toamnă! După primăvara bezmetică ce ne-a tot amăgit simţurile, am simţit, abia azi pe de-a-ntregul, că e toamnă. Atât de elegant! Frunzele au căzut sobre, frigul a muşcat cu îndrăzneală şi, iată, lumina s-a stins demnă peste oraşul atât de viu, în contrast.

Am petrecut delicios, ieşind din căldura plapumei în pustiul fulgurant al străzilor, am tăifăsuit îndelung lângă cafea dedulcită de cofeturi, am răsfoit cărţi vechi şi o pisică între rafturi prăfuite de anticariat, mi-am auzit singură cadenţa paşilor printre case frumoase, dezgolite de frunze şi flori. Am făcut planuri de călătorii şi-am visat cu ochii deschişi lumi posibile, sorbind ceai aromat în vârful patului. Am citit despre iubire, despre oameni şi ziduri, am moţăit ca o pisică la căldură. Am mâncat zacuscă şi gem de gutui. Am răscolit casa în căutarea unei mânuşi verzi.

E toamnă iar, ceea ce vă doresc şi vouă.