Şoc! Scene incredibile din secolul trecut, se întâmplă în 2013!
29 noiembrie 2013 2 comentarii
Deunăzi, tânărul meu coleg, înalt şi serios, îmi explica ceva despre figura pe care trebuia s-o repetăm după îndrumările profului. Dar cum vorbea el, aşa, măsurat şi concentrat, am realizat că foloseşte persoana a doua la plural, adresa mea. Dumnezeule, îmi vorbea cu dumneavoastră!
Şi zic, cu glas duios:
– Da, Ştefan, dar nu-mi mai spune „dumneavoastră”…
Iar el, genial cum numai un copil poate fi, răspunde după o clipă de gândire în care-şi încreţise fruntea încurcat:
– Bine. Atunci, dumneata!
Am rămas fără replică. Apoi am râs din tot sufletul. Ce altceva să faci?!
Morala: Apăi, omul când vrea să te respecte, te respectă!
PS. Jos pălăria, mama lui Ştefan!
Dar dumneata câți anișori ai?
Vaaai, ce indiscreţie. Cum să întrebi aşa ceva o femeie?! 😉