Şoc! Scene incredibile din secolul trecut, se întâmplă în 2013!

Deunăzi, tânărul meu coleg, înalt şi serios, îmi explica ceva despre figura pe care trebuia s-o repetăm după îndrumările profului. Dar cum vorbea el, aşa, măsurat şi concentrat, am realizat că foloseşte persoana a doua la plural, adresa mea. Dumnezeule, îmi vorbea cu dumneavoastră!

Şi zic, cu glas duios:

–          Da, Ştefan, dar nu-mi mai spune „dumneavoastră”…

Iar el, genial cum numai un copil poate fi, răspunde după o clipă de gândire în care-şi încreţise fruntea încurcat:

–          Bine. Atunci, dumneata!

 

Am rămas fără replică. Apoi am râs din tot sufletul. Ce altceva să faci?!

 

Morala: Apăi, omul când vrea să te respecte, te respectă!

 

PS. Jos pălăria, mama lui Ştefan!