Azi aleg România.
1 decembrie 2013 17 comentarii
Avem şezătoare în blogosfera de turism, iarăşi. Devine o tradiţe de 1 decembrie să postăm articole despre România. De data aceasta, despre cum am ajuns să-mi apreciez mai mult ţara/oraşul după ce am colindat meridianele.
Eu o s-o iau cam invers. Adică, o să vă spun că anul ăsta mi-am reconsiderat atitudinea faţă de România şi Bucureşti, fără să fi colindat în mod deosebit şi prea departe. Le-am apreciat întotdeauna, chiar înainte să fi ştiut cum e pe la alţii, însă apoi am fost tentată, să admir străinătăţile, gândind că la noi nu va fi niciodată ca acolo, aşa frumos, aşa civilizat, aşa perfect. Au început să-mi sară în ochi toate gunoaiele noastre propriu-zise şi figurate, au început să-mi pută anumite lucruri şi să-mi displacă oamenii ce se ocupă de turism în toate formele lui, pe la noi.
Dar iată, acum nu mai simt chiar aşa. Am învăţat să accept lucrurile aşa cum sunt, încercând să iau partea lor bună (că sunt, de pildă) şi să am o atitudine pozitivă şi constructivă. Denigrarea şi acuzaţiile nu aduc nimic bun. Acea „educare” a turiştilor, de care se face atâta caz, e mult mai importantă, căci numai cererea corectă va regla oferta absurdă.
Să învăţăm să ne vizităm ţara şi oraşele nu e simplu dar ar putea fi ceea ce ne propunem când scriem un articol despre orice loc frumos pe care l-am văzut. Să punem mai puţină ironie când vorbim despre posibilităţile noastre, să fim mai puţin acizi când evaluăm plusurile şi minusurile, să dăm exemple şi idei, că poate, cine ştie, citeşte cineva care ia aminte.
Dar nu vreau să insist cu teoria, chiar în zi de sărbătoare. Şi pentru că anul trecut, făceam un top 10 locuri minunate din România în care ofeream locul întâi capitalei, continui acum cu detalii ale acestui frumos oraş, la care revin mereu şi mereu cu drag şi care mă face să fiu mândră de el şi de noi.
Am să las să vorbească despre iubirea mea năbădăioasă cu Bucureştiul, fotografiile de mai jos.

în piaţa Rosetti. ce dacă în mijloc tronează o deja banală groapă săpată haotic. nu sunt minunate lumina pe zidurile vechi ale blocurilor art deco, glorieta rămasă ne-renovată şi prăvăliile familiare de la parter…?

unul dintre cele mai frumoase imobile de locuit din Bucureşti, blocul Agricola Fonciera, într-o rară ipostază – fără banner publicitar pe faţadă

spectatori, în majoritate pensionari, la concertele de muzică clasică, ţinute în aer liber, în serile de weekend, toată vara. gratis, la Colţea

zilele Bucureştiului. spectacole, concerte în aer liber. atmosferă super civilizată şi caldă. aici, Les Elephants Bizarres

avem şi palat veneţian (Iulian, dacă eşti curios, te duc să-l vezi). într-o stare de degradare avansată, ce-i drept…

tot degradate, treptele de marmură ale Palatului Monopolurilor de Stat, mai cunoscută de noi drept clădirea CSP de pe Calea Victoriei

din piaţa Unirii, pe înserat, către centrul vechi, până departe la podul Basarab… halal, privelişte!
Acest articol face parte din campania blogosferei de călătorii româneşti de evidenţiere a unor motive care ne-au făcut să ne apreciem mai mult ţara şi locurile de baştină. O fi bine la alţii, dar e bine şi la noi! La mulţi ani, România!
Vă invit să citiţi celelalte articole publicate în cadrul campaniei, aici:
I’s blog, Plăcerea de a călători, Enciclopedia călătorului independent, Funtur, Călător în Africa, Trans-Ferro, Foto travel, Ioana călătoreşte, Elena Cîrîc, La înălţime, ParAvion, Lumea Mare, Viajoa, Drum liber,
Foarte interesant. Cea ce am vazut pe pagina dvs. despre Azi aleg România. | Catherine’s crossroad m-a impresionat. Te felicit pentru realizarea catherinecrossroad.wordpress.com, care e un site care merita cunoscuta.
E frumos sa vezi si fata mai putin cunoscuta orasului (voiam sa zic ascunsa, dar multe din detaliile astea sunt „ascunse” doar pentru ca ne-am obisnuit sa le ignoram).
Pingback: Cum am ajuns să apreciez România după ce am călătorit în afară | Trans - Ferro
Pingback: Badea Cârțan - cioban, erou și călător | Drum liber - Vezi România cu alți ochi
Poate ca din cauza linkului explicativ n-am trecut cu mesajul anterior
Nu e Adriatica-Trieste, e Agricola Fonciera. Toate lamuririle la mine: http://www.a-craciunescu.blogspot.ro/2013/03/palatul-agricola-fonciera.html
Mulţumesc, s-a notat! 🙂
Pingback: Cel mai mult iubesc România atunci când călătoresc | impresii din lumea mare
Pingback: De pe blogurile de turism, un “La mulți ani” colectiv de ziua României
Pingback: 100 de Eroi Naționali - La Inaltime
Pingback: Așa am ajuns să apreciez mai mult orașul în care locuiesc | Elena Cîrîc Blog
Pingback: Romani care iubesc Romania
Frumos articolul si pozele. Imi doresc sa redescopar Bucurestiul! La Multi Ani!
Eşti invitatul meu, dragă domnule Mirel!
Pingback: Sîngele apă se face – apa Mării Negre : Experienţe de Călătorie – FUNTUR
Pingback: De ce să te bucuri că trăiești aici, ACASĂ | Călător în Africa
Pingback: de ziua ta, românie! | Placerea de a calatori