Noapte de mai cu parfum de altădată

Scoala Centrala de FeteA fost iarăşi Noaptea Muzeelor. Bolnavă, singură şi amărâtă, nu puteam totuşi să stau acasă. Aşa că am ieşit pe străzi şi m-am pierdut în mulţime. Sigur că bucureştenii erau la datorie, la căscat gura, la dat cu părerea, la ce-i place românului mai mult – statul la cozi lungi şi dezorganizate. Frumuseţea era că nimeni nu se grăbea, toţi erau veseli şi relaxaţi iar atmosfera era de revelion simpatic cu miros de soc şi salcâm.

Paşii şi-un pont primit de la ARCEN m-au dus către Scoala Centrală de Fete. Ei, da, coane Fănică! Am mai fost dar nu-mi pare rău c-am mai petrecut şi anul ăsta o jumătate de oră la coadă, sub duzii de pe strada Icoanei. Nu e vorbă, că am auzit discuţii interesante în acest timp. Un grup de tineri venise la îndemnul unei fete dintre ei, care absolvise liceul acolo; ca atare, considerau că majoritatea vizitatorilor vor fi fiind foşti absolvenţi. Şi eu, care credeam că mulţimea a fost atrasă prin campania susţinută de pe FB… În faţa mea, două fete flirtau lejer cu-n băiat înalt şi drăguţ al cărui nume, s-a dovedit după vreo 15 minute că îl uitaseră. Au râs toţi din asta. Alte trei demoazele se hlizeau straşnic povestindu-şi ultimele ieşiri mondene. Din una-ntr-alta au ajuns să-şi pipăie sânii pentru exemplificarea anumitor scene controversate din povestire. Noroc de întunericul ocrotitor.

La intrare, ce să vezi? Edmond şi Alberto. Pasămite îşi pregăteau conferinţa de la miezul nopţii, dar eu cred că aveau nişte emoţii cât ei de mari.

Alberto şi Edmond

Alberto şi Edmond

Dar tot ei, inepuizabili, făceau parte şi din echipele de ghidare/informare, tot ei se preocupau de diverse probleme, erau pretutindeni şi tot cu zâmbetul pe buze şi ochii sclipitori răspundeau saluturilor sau întrebărilor. Iar cu o mână, desigur, dădeau din picioare.

Şcoala Centrală, cum o ştiam, elegantă şi cochetă, s-a lăsat încă o dată admirată. Culoarele cu tavane casetate şi vopsite în culori vii  strângeau la mijloc aceeaşi grădină veche şi plină de farmec, pe care atâţia ochi au privit-o prin ferestrele înalte. Sălile cu uşi mari din lemn, se înşiruie cuminţi de jur împrejur.

DSC02417

În holul amfiteatrului, ne aştepta în chip de surpriză o colecţie absolut simpatică de reclame şi anunţuri de la început de secol trecut. Cum ar veni, strămoşii advertising-ului de azi.

Iar la miezul nopţii, cum aşteptam, a avut loc prezentarea despre societatea bucureşteană de acum un veac. Vorbitorii, deşi obosiţi şi surescitaţi, s-au adunat şi, cu şarmul obişnuit, ne-au captat atenţia mai bine de o oră. Au vorbit despre activităţile ARCEN, ne-au prezentat cel mai tânăr membru al lor, elev într-a şasea la Şcoala Centrală, Alexandru Spînu, s-au lăudat un pic (pe drept), au spus glume, s-au completat, s-au autocriticat şi, cel mai important şi mai frumos, ne-au spus poveşti scoase dintre file de istorie.

 

 

La revedere, SCF!

La revedere, SCF!

 

Anunțuri

2 Responses to Noapte de mai cu parfum de altădată

  1. Alina Avachian says:

    Nota 10+ pentru Edmond, Alberto si tot ARCEN-ul! Au stiut sa fie captivanti, sa ofere informatii foarte interesante si sa tina publicul „in priza” tot timpul.

  2. alina says:

    era foarte aglomerat, semn ca romanii mai sunt interesati de arta si nu de Bianca Dragusanu, cum vor altii sa ne faca sa credem

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: