Azi aleg România.


Avem şezătoare în blogosfera de turism, iarăşi. Devine o tradiţe de 1 decembrie să postăm articole despre România. De data aceasta, despre cum am ajuns să-mi apreciez mai mult ţara/oraşul după ce am colindat meridianele.

Eu o s-o iau cam invers. Adică, o să vă spun că anul ăsta mi-am reconsiderat atitudinea faţă de România şi Bucureşti, fără să fi colindat în mod deosebit şi prea departe. Le-am apreciat întotdeauna, chiar înainte să fi ştiut cum e pe la alţii, însă apoi am fost tentată, să admir străinătăţile, gândind că la noi nu va fi niciodată ca acolo, aşa frumos, aşa civilizat, aşa  perfect. Au început să-mi sară în ochi toate gunoaiele noastre propriu-zise şi figurate, au început să-mi pută anumite lucruri şi să-mi displacă oamenii ce se ocupă de turism în toate formele lui, pe la noi.

Dar iată, acum nu mai simt chiar aşa. Am învăţat să accept lucrurile aşa cum sunt, încercând să iau partea lor bună (că sunt, de pildă) şi să am o atitudine pozitivă şi constructivă. Denigrarea şi acuzaţiile nu aduc nimic bun. Acea „educare” a turiştilor, de care se face atâta caz, e mult mai importantă, căci numai cererea corectă va regla oferta absurdă.

Să învăţăm să ne vizităm ţara şi oraşele nu e simplu dar ar putea fi ceea ce ne propunem când scriem un articol despre orice loc frumos pe care l-am văzut. Să punem mai puţină ironie când vorbim despre posibilităţile noastre, să fim mai puţin acizi când evaluăm plusurile şi minusurile, să dăm exemple şi idei, că poate, cine ştie, citeşte cineva care ia aminte.

Dar nu vreau să insist cu teoria, chiar în zi de sărbătoare. Şi pentru că anul trecut, făceam un top 10 locuri minunate din România în care ofeream locul întâi capitalei, continui acum cu detalii ale acestui frumos oraş, la care revin mereu şi mereu cu drag şi care mă face să fiu mândră de el şi de noi.

Am să las să vorbească despre iubirea mea năbădăioasă cu Bucureştiul, fotografiile de mai jos.

imagine clasică, deja emblematică pentru capitala noastră, clădirea CEC dinspre Stavropoleos

imagine clasică, deja emblematică pentru capitala noastră, clădirea CEC dinspre Stavropoleos

în piaţa Rosetti. ce dacă în  mijloc tronează o deja banală groapă săpată haotic. nu sunt minunate lumina pe zidurile vechi ale blocurilor art deco, glorieta rămasă ne-renovată şi prăvăliile familiare de la parter...

în piaţa Rosetti. ce dacă în mijloc tronează o deja banală groapă săpată haotic. nu sunt minunate lumina pe zidurile vechi ale blocurilor art deco, glorieta rămasă ne-renovată şi prăvăliile familiare de la parter…?

casa Miţei Biciclista. îi ştiţi povestea? dacă nu, promit să v-o spun într-un  articol viitor

casa Miţei Biciclista. îi ştiţi povestea? dacă nu, promit să v-o spun într-un articol viitor

una dintre cele mai frumoase imobile de locuit din Bucureşti, blocul  Adriatica-Trieste

unul dintre cele mai frumoase imobile de locuit din Bucureşti, blocul Agricola Fonciera, într-o rară ipostază – fără banner publicitar pe faţadă

spectatori, în majoritate pensionari, la concertele de muzică clasică, ţinute în aer liber, la Universitate, toată vara. gratis

spectatori, în majoritate pensionari, la concertele de muzică clasică, ţinute în aer liber, în serile de weekend,  toată vara. gratis, la Colţea

un parc superb, o fată superbă citind pe o bancă. superbă, desigur

tot în Bucureşti. avem şi veveriţe prietenoase. nu mai mergeţi până în Hyde Park pentru asta

tot în Bucureşti. avem şi veveriţe prietenoase. nu mai mergeţi până în Hyde Park pentru asta

zilele Bucureştiului, spectacole, concerte în aer liber. atmosferă super civilizată şi caldă. aici, Les Elephants Bizarres

zilele Bucureştiului. spectacole, concerte în aer liber. atmosferă super civilizată şi caldă. aici, Les Elephants Bizarres

miri care aleg să se pozeze cu monumente arhitectonice

miri care aleg să se pozeze cu monumente arhitectonice

biserica rusă, Sf. Nicolae, zisă şi a studenţilor

biserica rusă, Sf. Nicolae, zisă şi a studenţilor

avem şi palat veneţian (Iulian, dacă eşti curios, te duc să-l vezi). într-o stare de degradare avansată, ce-i drept...

avem şi palat veneţian (Iulian, dacă eşti curios, te duc să-l vezi). într-o stare de degradare avansată, ce-i drept…

tot degradate, treptele de marmură ale Palatului Monopolurilor de Stat, mai cunoscută de noi drept clădirea CSP de pe Calea Victoriei

tot degradate, treptele de marmură ale Palatului Monopolurilor de Stat, mai cunoscută de noi drept clădirea CSP de pe Calea Victoriei

soarele apune pe bulevardul Dacia, luminând pieziş... imperfecţiunile asfaltului

soarele apune pe bulevardul Dacia, luminând pieziş… imperfecţiunile asfaltului

dar uităm de toate şi ne găsim liniştea în grădina japoneză a Herăstrăului. avem şi de-asta

dar uităm de toate şi ne găsim liniştea în grădina japoneză a Herăstrăului. avem şi de-asta

câte lucarne, atâtea cămăruţe, atâtea poveşti

câte lucarne, atâtea cămăruţe, atâtea poveşti; Bucureştiul e inepuizabil şi la mansardă

iar când suntem curioşi din cale-afară, putem arunca o privire indiscretă în viaţa unei case

în mult hulitul centru vechi, se uită cineva şi în sus?

în mult hulitul centru vechi, se uită cineva şi în sus? avem ce vedea!

avem chiar şi atlanţi şi cariatide

avem chiar şi atlanţi şi cariatide (aici, ieşirea din pasajul Macca-Vilacross în strada E. Carada)

...iar unele figuri (mascheroni, pe numele lor) sunt de-a dreptul fascinante!

…iar unele figuri (mascaroni, pe numele lor) sunt de-a dreptul fascinante!

dacă ne uită cu atenţie găsim statuete din bronz şi la noi, nu numai la Praga ori Budapesta

dacă ne uităm cu atenţie găsim statuete din bronz şi la noi, nu numai la Praga ori Budapesta

din piaţa Unirii, pe înserat, către centru vechi, până departe la podul Basarab... halal, privelişte!

din piaţa Unirii, pe înserat, către centrul vechi, până departe la podul Basarab… halal, privelişte!

avem şi zgârie-nori din sticlă şi oţel

avem chiar şi zgârie-nori din sticlă şi oţel

şi putem să admirăm Kiseleff-ul tocmai de sus, de pe Arcul de Triumf

şi putem să admirăm Kiseleff-ul tocmai de sus, de pe Arcul de Triumf

Acest articol face parte din campania blogosferei de călătorii româneşti de evidenţiere a unor motive care ne-au făcut să ne apreciem mai mult ţara şi locurile de baştină. O fi bine la alţii, dar e bine şi la noi! La mulţi ani, România!

Vă invit să citiţi celelalte articole publicate în cadrul campaniei, aici:

I’s blogPlăcerea de a călătoriEnciclopedia călătorului independent, Funtur, Călător în Africa, Trans-Ferro, Foto travel, Ioana călătoreşte, Elena Cîrîc, La înălţime, ParAvion, Lumea Mare, Viajoa, Drum liber,

(doar) 10 dintre minunile României


Aş vrea să călătoresc şi să văd toată lumea dacă s-ar putea. Şi dacă nu se poate, tot umblu şi n-am stare. Şi fac planuri să mai încropesc măcar câteva evadări mai mult sau mai puţin nebuneşti. Dar din toate călătoriile mă întorc mereu acasă cu dor. Şi niciodată nu pot să spun că am găsit perfecţiunea undeva departe, căci descopăr primprejur, prin ţărişoara noastră românească, locuri incredibile, oameni minunaţi şi momente tăietoare de respiraţie prin frumuseţe şi unicitate. Aşa că vin şi spun iar: aş vrea să cutreier toată lumea, dar inima mi-e ţintuită cumva prin România.

Iar dac-ar fi să fac un top…oh, ce sarcină ingrată, acesta n-ar putea fi decât  profund subiectiv, cu destinaţiile mele îndrăgite, mai mult sau mai deloc turistice. Cam aşa:

10. Sarmizegetusa Regia – ar trebui trecută ca destinaţie obligatorie pentru orice român, măcar o dată-n viaţă. Istoria şi legendele se împletesc în Munţii Orăştiei făcând din împrejurimile cetăţii dacice un loc magnetizant. C-or fi fost doar temple păgâne sau un oraş gigantic, terase, păduri misterioase sau porţi stelare nu ştim cu certitudine. Oricum ar fi, dacii n-au ales un loc tocmai rău. Ba chiar dimpotrivă!

 

9. 2 Mai – Da, da, 2 Mai şi nu Vama Veche care m-a dezamăgit şi-a fugit în lume cu-n artist (bulgar, după toate semnele). Există un petec de plajă, imediat lângă cazemată – nu în golf unde apa-i mâloasă, nici mai sus spre sat, unde-i lume multă pe nisip şi cataroaie prin apă – pe fâşia îngustă de sub faleza care se mai fărâmă şi se mai surpă în direct, unde apa e liniştită şi miroase clasic a alge şi scoici, unde trec arar plimbăreţi şi nimeni nu-ţi dezaprobă nudismul. Acolo prinzi loc numai dacă vii devreme. Dar dacă ai acest noroc, te vei simţi ca pe-o insulă de fericire. E linişte, fraţilor!

 

8. Mănăstirea Suceviţa – ea şi nu alta, ea singură în inima Bucovinei mi-a dat prilej să pricep sentimentul pe care trebuie că-l au monahii în vieţile lor smerite. E o energie bună şi blândă între zidurile impresionante ale mănăstirii-fortificaţie, o pace firească printre florile care smălţuiesc covorul grădinii interioare şi seninătatea n-are cum să nu te cuprindă când şezi simplu pe-o băncuţă lângă fântână şi-ţi laşi gândurile să se deşire.

 

în curtea mănăstirii Suceviţa Sursa foto

7. Sulina  – deh, iertaţi-mă că nu pun Delta Dunării – nu-s amatoare de canotaj, nici de ţânţari iar de pescuit ce să mai vorbim…! Însă Sulina m-a fermecat odată de mult şi mereu visez să mai ajung pe plaja nesfârşită şi pustie, cu nisip argintiu, fin şi-n a cărei apă caldă şi foarte puţin adâncă simţi toată osteneala Dunării finalmente vărsată. Din capătul oraşului cu străzi paralele şi ponosite, ţii drumul prăfuit printre tufe sălbatice de cătină şi volbură de nisip, peste un canal şi-o baltă.

6. Sighişoara – cine n-ar alege-o?! Cine poate s-o vadă măcar în treacăt şi să nu fie sedus de cochetăria faţadelor pastelate, vechi şi totuşi atât de vii, de furişul străduţelor pietruite, de farmecul cafenelelor relaxate, de bonomia crainicilor medievali ori de sunetul alert al gongului din Turnul cu Ceas? De piatră să fii şi tot nu poţi să nu urci cu sfială pe scara acoperită pân’la Biserica din Deal, să ai lumea la picioare…

Sighişoara

5. Transfăgărăşan – mda, ştiu c-avem Transalpina care e mai înaltă şi mai nu ştiu cum, dar mie îmi place mai mult bătrânul drum care trece Făgăraşul. E vechi, e construit cu trudă, are legende dar şi telecabină. Ce dramatic, ce maiestuos este să priveşti de sus, de lângă cabana Paltinu către Ardeal  şi să-ţi spui „Băi, băiatule, ce ţară faină avem!”

 

4. Oradea – cine n-a văzut-o să facă pe dracu-n patru să ajungă şi nu va regreta! Cu mâna pe inimă spun, ar putea sta fără ruşine alături de oraşe europene cu tradiţie. Arhitectura Art Nouveau e absolut delicioasă, clădirile sunt decent întreţinute şi se tot văd preocupări salutare de restaurare şi protejare. Oamenii sunt calmi şi faini. Bine, şi un pic mai unguri ca-n alte părţi, da’ mie şi asta îmi place. Cafenelele sunt geniale – şi mă gândesc acum la Lactobar, da.

 

3. Peştera Tăuşoare din munţii Rodnei – poate cea mai dificilă, cu siguranţă cea mai adâncă (peste 400m) şi mai întinsă (aproape 20km) din ţara noastră, această peşteră deţine eternul mister întocmai ca o femeie, după cum spune custodele ei, veşnic îndrăgostit. Deşi e închisă turismului de masă, pentru protejarea fenomenelor şi comorilor unice sau preţioase pe care le deţine, Tăuşoarele mi s-au dezvăluit (mulţumesc, prieten drag!) într-o miiică parte, suficient cât să-mi lege de suflet amintiri şi senzaţii fără egal – de-ar fi să amintesc numai rapelul prin cascadă, urcuşul straniu în ramonaj prin bezna hornului numit „cu cuburi de zahăr” ori experimentarea liniştii absolute…

sursa foto Crin Theodorescu

2. Sibiu – ei, cu Sibiul e deja istorie. Toţi îl iubim, toţi îi recunoaştem superioritatea. Şi ce e îmbucurător, nici străinii nu-l ocolesc. Sibiului îi sporesc de la sezon la sezon strălucirea, faima, eleganţa. E frumos şi se mai face! Cine n-ajunge luna asta la Târgul de Crăciun e leapşaaa!

 

1. Pentru că am avut câteva ocazii şi nenumărate motive să-l părăsesc şi n-am făcut-o, pentru că mă seduce şi mă abandonează în fiecare anotimp, pentru că n-am ştiut cui să dau coroniţa, am ales drept cel  mai drag loc din România, Bucureştiul în care trăiesc, de care nu mă plictisesc de atâta amar de timp, care continuă să mă surprindă mereu cu un detaliu fascinant, Bucureştiul de care sunt iremediabil legată. Îi urăsc praful şantierist şi bălţile de după ploi, dar îi iubesc străzile liniştite cu case vechi şi copaci seculari, mă îngenunchează aglomeraţia şi câinii şi murdăria, dar ştiu locuri secrete reconfortante în parcuri şi magazine unicat şi teatre cu nume mari şi câte alte tentaţii care îl fac viu şi neobosit.

Acest articol face parte din campania blogosferei de călatorii româneşti de promovare a unor destinaţii ce merită vizitate din ţara noastră. Este cea de-a doua campanie de acest fel, după cea în care vă recomandam destinaţii de city break din România. Astăzi, de Ziua Naţională, mai multe bloguri au scris despre cele mai frumoase 10 destinaţii din România. Vă invit să le citiţi. La Mulţi Ani, România !

I’s Blog , Hai la bord , Viajoa , Imperator Travel , Alice Traveler , Mirel Matyas , Travel Badgers , Blogul de călătorii , Printre rânduri , Plăcerea de a călători , Funtur , Lumea mare , Ciprian Caraba , Bialog , Bucketlist , Totul despre hostel , Drum liber

şi a fost ziua naţională…


aşteptând pe Kiseleff parada militară…

lumea se îmbulzea nerăbdătoare, dar ne ţinea în frâu un domn cu priviri tăioase…

 

apoi au trecut câteva elicoptere şi avioane

şi câteva motorizate…

 

şi…cam atât! s-a creat o învălmăşeală, apoi am apucat să mai zărim cum se retrăgeau, cu tot cu Lotus…

lumea s-a împrăştiat

se pare că numai pe lângă arcul de triumf se puteau vedea şi defilările umane… asta e, am rămas cu soarele generos poleind case şi frunze şi trandafiri întârziaţi… la braţ, într-o plimbare plăcută.