Surpriză la drum de seară
23 aprilie 2015 2 comentarii
Am ajuns în orăşel spre seară. Sau, în orice caz, s-a făcut seară până am găsit partea veche şi pensiunea cocoţată pe o stradă abruptă, pietruită. Sufla un vânt rece care fugărea norii pe cer şi puţinii trecători prin curţi. Camera, primitoare cu aerul ei rustic, era totuşi rece şi amorţită. Am ieşit în recunoaştere. Străduţe înguste, piaţeta principală cu moschee şi caravanserai, magazine de suveniruri, prăvălii, ateliere de meşteşuguri locale, cafenele, simigerii, pisici blănoase. Linişte. Se lăsa întunericul. În centrul pieţei, peste drum de zidul moscheii, se înalţă o clădire masivă, cu multe cupole şi fără ferestre. E hamamul. E deschis până la ora 22.00, aşa că decidem pe loc să ne acordăm un extra bonus.
În partea femeilor, cu intrarea prin fundul curţii, m-au întâmpinat două turcoaice, una foarte tânără, o copilă despletită şi una bătrână cu basma şi şalvari, care se găseau singure în vestibulul mare şi semi- întunecos. Mirosea a ceai şi a încă ceva, iute-amărui. Tânăra m-a întâmpinat cu câteva cuvinte în engleză, iar bătrâna mi-a oferit peştemalul (prosopul tradiţional) şi cheia vestiarului. M-am dezbrăcat rapid, apoi, cu prosopelul pe mine, am urmat-o pe bătrână pe două uşi mari de lemn care scârţâiau şi se trânteau cu zgomot răsunător. Am intrat în baia propriu-zisă. O sală largă, rotundă cu tavan boltit, având în mijloc piatra rotundă şi fierbinte. De jur împrejur, prin arcade în acoladă, se trecea în alte încăperi boltite, toate pline de abur şi murmure. Eu am fost poftită pentru început într-o sală laterală, cu saună uscată. Numai bine, în câteva minute, m-am încălzit şi am început să mă moleşesc. Apoi, a venit o altă turcoaică zâmbitoare, învelită ca şi mine în prosop şi care mi-a explicat cât mă costă toate procedurile – baie, masaj, spa = 55 lire. I-am acceptat bucuroasă oferta şi atunci, ea m-a luat de mână şi m-a condus într-una din celelalte încăperi pline de abur. Pe masa solidă din marmură, mi-a aşternut peştemalul şi m-a poftit să mă întind, nu înainte de-a îmi arunca o găletuşă de apă caldă pe corp. M-am aşezat şi am aşteptat. Băieşa şi-a pregătit lighenaşele, bureţii, săpunurile şi a lăsat apa să curgă în lavoarul de marmură din perete. A lepădat prosopul de pe ea şi a rămas în chiloţi demodaţi de bumbac şi un sutien ponosit ca de costum de baie. Şi-a strâns mai bine părul şi a început să mă frece, întâi uşor, apoi din ce în ce mai ferm cu o mănuşă aspră. În răstimpuri arunca apă pe mine, ca la curăţatul şoricului pe porc. La fel mă şi simţeam, ca un purcel scărpinat. Când a fost mulţumită de frecuş, m-a poftit să mă întorc „turn, please” şi a continuat, de la frunte până la degetele picioarelor. Frecatul ăsta era în fapt un fel de masaj. M-am ridicat în capul oaselor şi am mai primit nişte lighenaşe de apă caldă întru clătire. Curgeau tăiţei de piele moartă de pe mine, de pe masă, de mi se făcuse ruşine, că parcă prea păream murdară. Dar turcoaica m-a liniştit cu un zâmbet că totul e aşa cum trebuie să fie. M-am întins iară cu faţa în jos, de data asta, direct pe marmură. Auzeam cum femeia clăbucea ceva în aporpierea mea şi mai auzeam murmurul vocilor din celelalte săli, când mai tare, când mai încet, un murmur voalat dar totuşi amplificat de ecoul bolţilor. Când şi când uşile mari din lemn de trânteau cu un zgomot care reverbera îndelung „Zdraaang! Scââârţ! Poooc!”. Apoi iar vocile în limba melodioasă dar necunoscută şopteau, chicoteau, întrebau. Era şi un plânset de copil acolo, probabil un ţânc pe care îl obligau să se spele. Între timp, mâinile pricepute au început să mă maseze cu clăbuc. De la ceafă până la câlcâie. Şi înapoi. Şi iar. Când m-am răsucit cu faţa în sus, pierdusem deja noţiunea timpului şi a număratului. Şi alte noţiuni. Parcă ghicind, băieşa m-a adus un pic înapoi, cu o întrebare simplă, ca pentru copii – cum mă cheamă. I-am răspuns, după care ea a zis „alsu” sau aşa ceva. Şi iar am căzut în reverie, închizând ochii şi închipuindu-mi ce înseamnă cuvântul ăla şi de fapt, cine e ea, de unde vine şi altele. Masajul săpunit s-a încheiat cu câteva figuri uşoare de judo din care cred că am scăpat prin alunecare. A urmat clătirea de rigoare şi, mutându-mă pe marginea bazinului cu apă, am primit şi un masaj capilar dublat de spălarea părului. Ori invers.
Am revenit la masa cu tăblia de marmură călduţă. Aşteptam, lipită ca o meduză, să mai urmeze ceva, când am simţit ceva vâscos şi rece pe un umăr. Am deschis un ochi pieziş şi am strâmbat din nas. Ce să fie? Mi s-a răspuns hotărât: spa! Deci, spa-ul era un fel de masaj cu argilă gri-verzuie. Faptul că totul se baza pe masaj era sublim. Am suspinat şi m-am lăsat spa-mată. Mai greu a fost la răsucire. Vedeţi, meduza nu prea are stabilitate pe mâl. Abia m-a proptit tanti să nu fac plici, jos de pe masă. A fost cam ca în desenele animate în care motanul nu reuşeşte să prindă peştişorul care îi tot alunecă dintre labele strânse. Aşa şi eu, îi alunecam din mâini şi mă unduiam pe suprafaţa lunecoasă până când m-am apucat cu degetele de margini şi am stat aşa, oarecum răstignită o vreme. M-a uns delicat şi pe faţă cu smacul albăstrui şi chiar şi prin păr, mi-a făcut masaj gâtului, braţelor şi palmelor. Mi-a aplicat nişte ciupituri combinate cu ghionturi prin părţile mediane mai cărnoase care mă făceau să râd în gând şi să tremur ca gelatina pe tavă. Mi-a făcut nişte vrăji la genunchi care mi-au luat o durere sâcâitoare şi din tălpi cred că mi-au dispărut şi bătăturile. Din păcate, la un răstimp s-a terminat. Am primit găletuşe de apă în cascadă pe tot corpul până mi-a scârţăit pielea de curată şi am fost poftită în sala centrală, pe piatra rotundă şi caldă. Ca o pisică pe sobă, cum ar veni. Sus, in bolta înaltă, vedeam găurile de aerisire, unele mai mari, altele mai mici, unele rotunde, altele în formă de stea, prin care luceau vag luminiţe iar dedesubt simţeam dogoarea plăcută care-mi înmuia oasele. Ba, de la o vreme, mi s-a părut că mi se înmoaie şi mintea. Vedeam prin găurile din tavan trei punctişoare roşii, ca trei ochi şi auzeam un cântec îngânat în jurul meu. Să fi trecut un ceas? Două? O viaţă? M-am dezmeticit când murmurul de voci a răbufnit mai tare şi un hohot de râs a precedat o altă bufnitură de uşă. Băieşa mea a apărut oportun şi mi-a ajutat să mă ridic. Apoi m-a condus afară. În vestibul am primit prosoape mari, moi cu care m-am înfăşurat şi m-am zvântat. Iar după ce m-am îmbrăcat, bătrâna turcoaică de la ieşire mi-a înfăşurat şalul pe cap în aşa fel încât să-mi acopăr părul umed şi să mă feresc de frig. Afară, vântul adusese între timp o ploaie uşoară.

hamamul din Safranbolu, a doua zi dimineaţa