Mereu surprinzătoare, marea mea


plaja

Eram la Balcic, pe faleză, pe la poalele castelului Reginei. N-am mai urcat. Nici nu mă simţeam prea grozav, era şi prea cald, o căldură iute, pripită de soare muşcător de dup-amiaz’. Şi mi-am găsit un locşor numa’ bun, pe fâşia îngustă de nisip presărat cu stânci albe, unde apa mării era cristalină şi foşnea discret şi rar. Plici-plici, fâş-fâşş.

Priveam spre larg digul ramificat, populat cu pescăruşi pe care soarele îl poleia cu lumina-i orbitoare iar zarea albastră de sineală îl evidenţia, ca desenat cu creionul. Şi cum stam eu aşa, rezemată de pietrele albe, răsfirând nisip cu degetele, am început să-i văd venind. La început am crezut că-s păsări. Veneau dinspre mare, în zbor haotic, ca un vârtej de petale albe. Mai aproape, mai aproape. Şi totuşi, apropiindu-se nu se făceau tot mai mari, nu aveau aripi întinse şi pene. Rămâneau un roi de petale strălucitoare. Erau fluturi albi. Albi, plăpânzi, cu un zbor indecis şi tremurat veneau direct spre mine, apoi se împrăştiau printre stâncile arse de soare. Şi iar. Dinspre orizontul din ce în ce mai albastru, ca o iluzie, se întrupau din nimic şi roiau bezmetici către mal, către soare, către mine care priveam fascinată.

DSC00283

O mie de fluturi albi, o mie de fluturi roşii, o mie de fluturi… mi-au venit în minte replicile dintr-un film vechi şi cântecul sfâşietor şi ciudat al Torei …

Apoi, brusc, apa mării a început să fiarbă. Cădea ploaia cu boabe mari şi calde. Am fugit sub o umbrelă şi am urmărit aversa nărăvaşă şi stingheră care alerga pe faleză, ţesea fire de argint peste copaci, ascundea sub abur des oraşul, poleia pietrele şi digul în culori strălucitoare.

ploaia

Pe sub curcubeu n-au mai venit fluturi, n-a mai venit nimic.

curcubeu

aşteptăm, ce să facem…


azi am vazut curcubeul


si nu m-am dus la capatul pamantului pentru asta. si nu l-am cautat. am ridicat doar privirea, deasupra unui copac din fata casei si era acolo. intreg, colorat frumos si arcuit pe cerul spalat de ploaie.

cred ca intotdeuna sunt semne in jurul nostru, sunt lucruri frumoase pe care trebuie doar sa le vedem, sa le intelegem, sa ne bucuram de ele…

stie cineva daca e semn de schimbare curcubeul?! eu asa vreau sa fie…