jurnal de doamnă şi de toamnă (5)


29 sep. 13

A doua zi de post. Mă simt neaşteptat de bine. Cu câteva mici excepţii de dureri de cap, care n-au ţinut prea mult, sunt absolut normală, nici mai mult nici mai puţin vivace ca de obicei. Dimineaţa, recunosc, îmi ia ceva timp să mă adun. Mă trezesc puţin ameţită şi lipsită de vlagă, dar în max 20-30 minute trece. Sper să nu mă bucur înainte de vreme şi ce e mai greu să urmeze de-acum încolo. Teoretic, primele 2-3 zile sunt grele.

Azi am ieşit şi la plimbare, prin ploaia răcoroasă. Mi-a făcut foarte bine. Am rezistat şi tentaţiilor în cafeneaua în care am stat cu Marie. Am băut o cană de ceai verde foarte slab, în care s-a scăldat şi o felie de lămâie. Încep să îndrăznesc să sper la mai mult de 3 zile. Poate 5, poate 7.

Nici n-aveam idee cât de bine poate să-mi facă, psihic, postul negru.