La interviu (demult)…


Aş scrie numai întâmplări haioase, aş împărtăşi toate lucrurile frumoase pe care eu le văd şi le simt în jur. Câteodată îmi iese, alteori nu…

Cu ceva timp în urmă, răspundeam cu mare emoţie întrebărilor unui interviu propus de fetele de la HotCity. Deşi acum găsesc răspunsurile cam stângace şi puerile, cred că e bine să îmi reamintesc de unde, de ce şi cum am plecat şi, desigur, să cuget unde mă îndrept, acum la vreme de bilanţuri şi planuri de an nou.

Aşadar, acum mai bine de doi ani, Nadia_B începea cam aşa:

Interviu cu Catherine

Pe Catherine am gasit-o chiar in ograda noastra, unde a venit de bunavoie si nesilita de nimeni si ne scrie din cand in cand. Si pentru ca ne-a placut cum scrie, ne-am gandit sa o descoasem un pic.

Nadia: Intai si intai: cine e Catherine, de unde vine, cu ce se ocupa si incotro se duce?      (citiţi continuarea aici)

Salbatica, mondenii si Printul Persiei


 

 

M-a invitat Hotcity la film. Uimire, neincredere, bucurie, emotii, exaltare. Hai, zic, sa mai ies din grota, sa privesc lumea mai de-aproape, nu numai prin ocheanul inselator al internetului. Si ma duc, agale (asa cerea traficul, deh) catre AFI Cotroceni, direct de la birou. Sana, draguta imi daduse indicatii precise: intri pe langa un biloi mare, urci, treci podisca, te uiti in stanga, etc. Da’ socoteala de-acasa, respectiv indicatiile din mail nu se potrivesc cu realitatea de la fata locului. Ajung, nimeresc brusc in parcarea subterana, ochesc un locsor langa o intrare luminoasa si… iata-ma-s in stabiliment. Lumini, culori, oameni… ma simt ca un copil la balci! Cum timpul era de partea mea, bantui fara tinta prin magazine. O rochita, o bluzita, un pantofior. Cand sa ma adun spre destinatia de baza, mai orienteaza-te daca poti! Din greseala, pana la urma dau peste aleasa adunare. Ei, s-acum cauta cireasa in marea de corcoduse! Grupuri si grupsoare de fete sporovaiau in jur. Ma insinuez si-ncep sa iscodesc. Dau cu privirea de doua cocostarce brunetele, parca le stiu de undeva, ah sunt columbeanca si cu sora-sa…. Ma mai invart o tura, hop dau nas in nas cu Radu Valcan, mmmm… bronzat, tot un zambet si-o veselie…Pardon, merci, au revoir! Bine, bine, da’ io n-am gasit-o pe aceea care m-a … chemat. Si-o iau de la capat. Pun ochii pe-o doamna ce sedea distinsa de-o parte: blonda, bust generos, privire inteligenta. Ma duc senina si rostesc: Buna seara. Cireasa? Doamna ma priveste condescendent si face un gest din cap si mana… fara comentarii. Eu, rosie-cireasa, ma retrag in dezordine. Ei si cand ma simteam mai caraghioasa o zaresc si pe EA. Of, ca dupa ce ca-i mica, mai era si inconjurata-ciorchine de-o droaie de fete cucuiete, de-aia n-o vedeam! Imi vine inima la loc. Cireasa ma pupa pe obraji, ma bate pe umar si-mi spune c-am nimerit unde trebuie. Rasuflu usurata, dau sa ma duc sa servesc o maslina si cand ma-ntorc pe calcaie, zbang! s-o pun la pamant pe blonda Iulia Vantur si mai multe nu! In plan indepartat, Bote zambea fotogenic si se apropia in mers dansat. Doamne, unde-am nimerit?! Ma simt ca Tarzan, coborat de pe liana de 5 minute. Personaje mai mult si mai putin cunoscute, investmantate trendy-flendy, sporovaiesc in jur si ma inghiontesc prietenos. Blitzurile palpaie. Recunosc chipuri stiute de pe blogurile familiare… uite-o pe inconfundabila Lia, pe delicata Sabbra, pe evident-insarcinata Dana de la Hotcity. Hmm, deci ele exista si-n realitate!

Intram la film stand la o coada sub forma de gramada eleganta. In spatele meu, Andreea Raicu zice ca parca ar mai fuma o tigara. Sau poate mi s-a parut. Cabral se inghesuie simpatic. In fine, ne asezam, ne potolim din fojgaiala si se face intuneric. Sala Imax – wow! E ca si cum ma uit la un acvariu cu nasul lipit de geamul lui. Asta a fost inventat de barbatii care adora tv cu diagonale cat mai mari, e clar. Primele 10min am tendinta sa intorc capul stanga-dreapta ca sa „vad” detalii in extremele imaginii. Pe urma, m-am adaptat scufundandu-ma maxim in fotoliul generos. Venisem sa experimentez iesirea in lume, sa vad despre ce-I vorba, cu gandul ca nu-I de mine filmul usurel (cotat slab pe IMDB) facut pentru pustani. Gandeam sa ma retrag tiptil cand m-o imbranci plictiseala. Ce sa vezi?! M-a prins povestea, domnule! M-au fermecat scenele de lupta, barbatii aprigi, atmosfera exotica. Am tot asteptat, ca un copil, „s-o pupe”… Mi-am tot upload-at imagini hot cu piepturi bronzate si muschi in miscare. Am fost curioasa cum se mai salveaza o data lumea. Una peste alta, asta e minunat pentru sanatatea mea psihica, avand valoarea unei terapii zdravene.

Seara s-a incheiat hazliu, cu mine bajbaind de colo colo prin mall, in cautarea intrarii pe care n-o mai nimeream si care m-ar fi dus inapoi, in parcare, la doi pasi de masina. Usor panicata, m-am aruncat peste o familie cumsecade, intr-un lift, de-aci descind intr-adevar in parcare, dar of, nu recunosc imprejurimea… Din aproape in aproape, piu-piu, cu lacrimi in ochi – regasirea cu draga mea masina…!

Si-ncalecai pe-o sea…