Toamnă lungă, să ne-ajungă


Prea cald pentru luna octombrie, îmi spun uimită. Şi ies şi eu, ca bucureştenii de altă dată, pe Kiseleff, la o plimbare. Bulevardul e închis circulaţiei auto şi devine o alee imensă de parc, intens vânturată de amatorii de promenadă.

Kiseleff

Sunt multe roţi împrejur. Biciclete, role, skateboard-uri, trotinete şi încă alte invenţii cărora nici măcar nu le ştiu numele. Tineri şi mai puţin tineri. Tătici mulţi, cu ţânci. Probabil funcţionează de minune varianta „Ia-l şi tu p-ăla micu’ şi mergeţi la Şosea o oră, două.” Mai rar, pe câte-o bancă, stau şi cupluri de vârstnici, gătiţi, scorţoşi, cu ochii clipind des în lumină. Vorbesc nimicuri serioase, cu voci tărăgănate.

Mă iau după o femeie cu părul roşu absolut, un roşu viu care parcă face parte din peisaj. Soarele cade blând, ne învăluie pe toţi, de nu mai ştii care-s buni şi care nu, toată lumea poartă aură de sfânt. Doi asiatici se plimbă măsurat, în posturi nefireşti, cu mâinile la spate şi poalele pardesielor fluturând sincron. O blondă atletică îşi aleargă vioi cei doi buldogi miniaturali (ce rasă or fi ei, habar n-am). Un soţ îşi încurajează în gura mare soţia nesigură în deplasarea ei pe role. O fetiţă aşezată pe bordură explică serioasă că a obosit. Din urmă mă depăşesc două domnişoare elegante, fin parfumate. Una din ele povesteşte cu voce cristalină despre strategii de management de succes, cealaltă o aprobă grav. Se ţin lejer de mână, cu degetele împletite. O cârmesc la drepta pe o alee. Plimbarea pe bulevarde largi e ca un profil public pe FB, nu-ţi oferă intimitate şi pretexte de curiozitate.

Pe Uruguay, miroase aromat a gem de poame de toamnă, mere şi gutui, poate. Un tânăr îşi face curăţenie generală în maşină, de unul singur. Pe trotuarul de visavis un tătic aleargă săltat cu un puşti pe umeri care râde în cascade. Merg mai departe, cotind aleator pe străzi liniştite. Casele, ascunse una după cealaltă, îşi dezvăluie câte un secret pe măsură ce le trec pe dinainte. Una are un foişor minuscul, alta un balcon din bârne de lemn vechi, o friză bogată, ori trandafiri roz în toată grădina. Un labrador alb şi prietenos mă latră a joacă în timp ce-şi aşteaptă stăpânul să încuie poarta şi să încalece bicicleta. O pisică vărgată dormitează la soare pe un zid de piatră. Într-o curte sălbăticită, în semi-paragină, văd o intrare cu marchiză elegantă care îmi smulge un zâmbet trist. Şi mai merg şi mai fac stânga ori dreapta şi iată-mă rătăcită în inima oraşului. Acum două săptămâni vânam comori urbane pe aceleaşi străzi, acum mă învârt ca musca fără cap şi nu mai ştiu pe unde am venit, căci toate îmi par familiare de parcă tocmai le-am văzut. Phii, ce surpriză frumoasă mi-a făcut Sf. Dumitru ăsta însorit şi blând! Nu m-am mai pierdut de ani de zile şi-mi doresc asta în secret dintotdeauna. Dacă n-aş ţine la oleacă de prestanţă aş alerga chiuind şi râzând.

toamna lunga

Happy hunting day


În ciuda vremii urâcioase, am fost sâmbătă la mult aşteptata vânătoare de comori urbane, organizată de Ioana de la Viajoa. La vânătoare, ca la vânătoare, adică orice-ar fi, nu pleci fără puşcă. În cazul de faţă a fost vorba despre aparatul foto pe care l-am pregătit cu grijă, cu acumulatori, card şi cablu de date. Şi cam atât cu pregătirile. În rest, am neglijat orice precauţii şi-am plecat îmbrăcată pentru nişte 20 de grade fictive, numa-n jerseu, cu-o eşarfă fluturând la gât. Am avut mare noroc cu plăcinta de dovleac, ale cărei miresme prietenoase mi-au dat zvâc şi poftă de joacă încă de la prima oră şi în plus, mi-a încălzit spatele dogorind prin geantă. (Da, m-am trezit la 7.00 ca să coc o plăcintă perfectă, din care să îmi răsfăţ coechipierii.)

Ne-am adunat la Şosea, în piaţeta Regelui Mihai. Ceaţa nu prea se risipise, ba mai mult, se scutura şi-o bură rece. Dacă adăugăm un vânticel subţire, tabloul e complet. Vreme de stat în casă, sub plapumă. Cu toate astea, încet- încet vânătorii s-au strâns în pâlcuri. I-am zărit şi pe constănţenii cu Vacanţe in doi, care vin de câteva ediţii şi ies fruntaşi, Ştefania şi Mircea. Am văzut-o pe Adriana în chip de vânătoare-mămică, pe Alexandra fotografiind de zor şi multe alte figuri cunoscute.

Am primit harta, indiciile şi întrebările. Apoi am pornit să scanăm străzile. De-a stânga şi de-a dreapta Kiseleff-ului, am cercetat fiecare alee şi fiecare casă. Am căutat castele şi vile. Am identificat bovindouri, monograme, frize, gargui şi alte decoraţiuni. Am recunoscut şi răs-cunoscut stilurile mediteraneean şi neoromânesc. Iulian şi-a descoperit o pasiune pentru dragoni. John ne-a înnebunit cu Michelangelo şi Donatello. Eu m-am îndrăgostit de strada Eliza Zamfirescu, cu aerul ei elegant, din altă epocă. Ne-am mirat cu toţii ce-or fi acelea „finiale”!? Ei bine, sunt nişte ornamente ce împodobesc vârfurile acoperişurilor, aşa că ne-am lungit gâturile şi am verificat şi înălţimile. Am intrat în vorbă cu inevitabilii rezidenţi mai vârstnici care-şi făceau de treabă pe afară. Unul singur ne-a alungat cu vorbe tăioase, în rest am primit indicaţii corecte şi întrebări nu prea indiscrete. Ba chiar, am dat la rândul nostru, unor doamne, îndrumări către o adresă încâlcită. Gardul cu hublouri ne-a ieşit singur în cale, când noi renunţasem să-l mai căutam, în timp ce garguii vulturi şi peşti s-au ascuns de noi şi nu i-am dibuit decât la a treia scotocire a străzii Delavrancea. Am găsit şi struguri copţi şi parfumaţi pe viţe, ori gutui şi mere prin pomi. Am fost discreţi şi cumpătaţi. Am văzut sumedenie de pisici, care de care mai flocoase şi mai colorate, cu rol de paznici, de decor sau chiar de vânători de porumbei. Câini maidanezi sunt puţini prin partea locului. Cu toate astea, trotuarele şi scuarele sunt pline de răhăţei, aşa că nota proastă merge la locuitorii bipezi. O fi aşa de greu să cureţi după propriul câine?! Şi dacă tot a venit vorba de note proaste, n-am putut să nu remarc antagonismul caselor vechi, mai bine sau mai rău păstrate, cu linia mult prea modernă a vilelor noi nouţe. Foarte puţine imobile vechi sunt restaurate în nota originală şi, din păcate, tot ce e construit nou (sau în construcţie la momentul actual) urmează un stil complet diferit de ansamblul zonei. Vedem beton, sticlă, termopane lângă vile atent decorate cu motive româneşti, maure, veneţiene. Mare, mare păcat.

gargui

gargui-vultur

cap de leu şi medalioane zodiacale

cap de leu şi medalioane zodiacale

intrare cu arcadă împodobită cu flori de crin

intrare cu arcadă împodobită cu flori de crin

casă în stare avansată de degradare

casă în stare avansată de degradare

vilă bogat decorată cu elemente mediteraneene

vilă bogat decorată cu elemente mediteraneene

motan prietenos

motan prietenos

 

Unele răspunsuri n-au fost pe gustul nostru, de exemplu uşa neo-românescă ni s-a părut prea puţin semnificativă faţă de ce mai întâlnisem, altele au iscat controverse, cum ar fi motivele mediteraneene, identificarea animalelor fantastice pe frize, însă cele mai multe ne-au smuls exclamaţii de uimire şi admiraţie.

Într-un cuvânt, ne-am distrat. Ne-am plimbat, am admirat colţuri neştiute ale oraşului şi-am mai învăţat câte ceva. N-am mai simţit nici trecerea timpului, abia la punctul terminus, în cafeneaua Tete a tete din parc, am realizat că trecuseră 4 ore, că umezeala ne pătrunsese în oase, că eram obosiţi şi flămânzi. Am predat pozele, am băut ceva cald şi am plecat spre casele noastre. Fericiţi.

Tete a tete, la discuţiile de "după"...

Tete a tete, la discuţiile de „după”…

 

PS. Mulţumesc echipei grozave: Ionuţ Petianu, Ionel Petrişor, Marie şi Iulian Sîrbu, alături de care, dacă n-am câştigat concursul, în orice caz, am câştigat o zi frumoasă!

şi a fost ziua naţională…


aşteptând pe Kiseleff parada militară…

lumea se îmbulzea nerăbdătoare, dar ne ţinea în frâu un domn cu priviri tăioase…

 

apoi au trecut câteva elicoptere şi avioane

şi câteva motorizate…

 

şi…cam atât! s-a creat o învălmăşeală, apoi am apucat să mai zărim cum se retrăgeau, cu tot cu Lotus…

lumea s-a împrăştiat

se pare că numai pe lângă arcul de triumf se puteau vedea şi defilările umane… asta e, am rămas cu soarele generos poleind case şi frunze şi trandafiri întârziaţi… la braţ, într-o plimbare plăcută.