Centrul vechi, vechi
29 decembrie 2012 3 comentarii
Cred că fiecare generaţie păstrează un sentiment de curiozitate amestecată cu admiraţie faţă de generaţia anterioară. E poate o fascinaţie a părinţilor şi profesorilor, a celebrităţilor vremii exercitată în amintirea îndulcită de lipsa grijilor din copilărie şi care atenuează aspectele negative. Suntem curioşi nevoie mare dar şi înduioşaţi când vine vorba de timpurile desuete(consideram noi) petrecute cu ceva ani în urmă. Deşi sună bizar şi nepotrivit, am şi eu o nostalgie pentru perioada anilor 80-90, aşadar. Nu era mare lucru de admirat, aş zice dac-ar fi să privesc obiectiv, însă strict subiectiv nu pot să nu admit că oftez la vederea acelor semne mici, a detaliilor pe care le recunosc pe jumătate din instinct, pe jumătate din raţiune. Şi mă ating.
Am dat o raită prin centrul vechi, o vânătoare de indicii care sunt tot mai puţine şi încet-încet dispar. Aşa că am imortalizat în fotografii o serie de sigle, firme şi firmamente, vitrine de prăvălii optezicste, ori pe aproape. E fascinant cum ele coexistă cu noile reclame, bannere, panouri publicitare, etc.
Nelipsite sunt grilajele din fier vopsite în acea culoare maro-roşcat ori gri , obloanele, tot metalice, uşile scorojite (acolo unde s-au păstrat) şi literele mari prinse direct în zidărie care alcătuiau numele. Mai sunt şi firmele în casete compacte şi geamurile cu scris aplicat direct prin vopsire. În ultimii 10-15 ani, invariabil li s-au alăturat omniprezentele unităţi de AC, alterând aerul epocii.

la distanţă de câteva luni, literele au dispărut, la fel şi marfa. cu siguranţă urmează să apară termopanul
Şi preferatul meu, un atelier de reparaţii care rezistă eroic, înghesuit în coasta unei şaormării, înconjurat de cafenele şi magazine moderne…
Apoi am găsit o serie de blănării.
Şi la final, câteva celebre