Jurnal de doamnă şi de toamnă (4)

28 sep. 13

Zi mare. Şi plăcută, în pofida prognozei meteo.

Marie, fericită şi frumoasă, preocupată, simţindu-se importantă. Nu mi-am mai amintit îndepărtata zi de-acum 15 ani, ci m-am gândit la viitor. Un viitor senin şi plin de întâmplări bune.

Cât despre mine, n-am mare lucru de zis. Sunt tot pe fundul butoiului. Cu micile răbufniri de entuziasm, care mai păcălesc aparenţele. Refuz invitaţii, refuz companii plăcute, declin activităţi cât de cât sociale şi mă rezum la clocit gânduri în propria-mi celulă. Asumat. Şi nici măcar nu sunt tristă sau deprimată. Nu sunt dezamăgită sau disperată sau epuizată. Nu mi-e teamă. Nu aştept, nu doresc ceva anume. Nu am chef de nimic. Şi mi-e un dor nedefinit de … nici eu nu ştiu de ce.

Ah, ieri am făcut poze din Sky Tower, sau cum se numeşte clădirea de 137m, cea mai înaltă din ţară. A fost interesant. Urcarea şi coborârea celor 34 de etaje e cam neplăcută, întrucât lifturile au o viteză excesivă, dătătoare de senzaţii ciudate. În rest, priveliştea, în faptul serii e frumoasă.

prima privire aruncată spre oraş

casa poporului părea aproape, s-o atingi cu mâna

podul spre pipera, la datorie

lumea privea oraşul sau câteva tablouri expuse în interior

soarele se pregătea să apună

bucureştenii se grăbeau spre casă

tineri, fascinaţi de asfinţit

Sky Tower Bucureşti