Drive-in Mall

Nu ştiu să se fi inventat, dar m-am gândit că ar fi o idee bună pentru Bucureşti şi locuitorii săi. Li s-ar potrivi, mănuşă!

Ce presupune chestiunea?! Păi, eu văd cam aşa: un complex imens (cel mai mare/înalt/lat/etc din … completaţi o regiune la alegere, cât mai de răsunet, gen  Europa de SE, Emisfera Boreală) împestriţat cu magazine şi cârciumi scumpe, cinematografe şi alte puncte de distracţie facilă. Şi la toate acestea accesul să se facă din automobilul personal. Fără să cobori, numai din mersul/staţionatul maşinii admiri , studiezi, accesezi ce-i e bucureşteanului mai drag – ţoale scumpe, mâncare multă şi scumpă, distracţii uşurele. De ce să te mai chinui să ţii cheile maşinii pe masă?! Mai bine vii cu dânsa, maşina, in corpore! De ce să-ţi mai baţi capul cu parcarea cât mai în faţă, cât mai la scară, la vedere? Mai bine o plimbi cu tine, ca să fii sigur că te umple de fală. De ce să-ţi mai faci griji cu aspectul întregului corp, când e atât de greu să menţii un fund ferm, un picior suplu sau un abdomen plat şi atât de simplu să arborezi nişte ochelari de soare „de firmă” şi câteva bijuterii grăitoare pentru a te pune în evidenţă? În sfârşit, lanţurile groase, model Azorel, ceasurile masive stil farfurioară şi inelele „buboi” vor avea sens – să se observe de la minim 2-3 metri şi prin parbriz! Machiajul strident va avea şi el rostul lui. Eventual se vor amenaja accesorii exterioare la portiere, posibil în locul oglinzilor care oricum nu folosesc la nimic, sub formă de poliţe pe care se pot aşeza vizibil poşetele, tabletele, telefoanele, mă rog, ce are omul mai de preţ şi-i păcat să nu se vadă.

Astfel proptiţi confortabil în maşinile prea-scumpe (cu sensul de dragi), clienţii se vor fâţâi pe alei amenajate haotic, pe care se va circula conform regulamentului „Întâietatea preţului” – spicuim câteva aspecte: maşina mai scumpă trece prima, taie faţa, virează unde vrea muşchiul ei, fără semnal, etc

La magazine, servitori, pardon! vânzători amabili (în raport cu valoarea maşinii, desigur) vor prezenta la geamurile portierelor diversele produse solicitate, asta în cazul în care clientul nu doreşte să ruleze chiar printre rafturi.

La restaurante se va servi masa fie direct în habitaclu, pe bord, fie se vor amplasa mese la cererea clientului, în locul indicat de el, respectiv în botul maşinii, care va rămâne cu mototrul pornit şi boxele la maxim pentru păstrarea atmosferei.

Orice plată, cash sau card va fi anunţată cu dicţie prin megafoane, de trei ori dintre care ultima dată cu efect sonor de ecou. Ou.Ou.

Filmele vor putea fi urmărite, evident tot din maşini, cu posibilitatea nelimitată de a foşni, scrâşni, plescăi diverse produse fast-food, intre care şi seminţe de floare şi bostan, pentru culoare locală. De asemenea, privitorii vor putea vorbi nestingheriţi la telefon sau vor putea comenta în gura mare acţiunea sau gagurile filmului. Şi totul pe lumină, să fim înţeleşi! Altfel, nu se mai vede ce maşină bengoasă, ce blondă tunată şi ce „jvarovschi” la ochelari are emitentul celei mai adânci cugetări. Şi e păcat.

Iar pe post de decoraţiune generală: gunoaie peste tot, resturi şi surplusuri aruncate cu graţie, tradiţional-româneşte pe geam.

Hmm? E realizabil?