Copiii, dar mai ales mamele sunt ok!


Film la cinema clasic. Fără miros de pop-corn, fără fojgăiala de ambalaje şi sorbituri sonore de cola. Tovărăşie agreabilă. „The kids are all right”, fără să fie o capodoperă, m-a surprins plăcut, exact cum nu mă aşteptam. Da, e un film american care se termină cu bine şi ne serveşte clişeu, după clişeu moralizator. Dar. Actriţele sunt dezarmant de bune, n-ai ce să le reproşezi, iar tema homosexualitaţii este surprinzător de frumos prezentată. Înca din primele 5 minute ale filmului cele două femei care alcătuiesc un cuplu şi de fapt o familie, împreună cu copiii lor, se sărută şi asta nu te face să te simţi nici prost, nici straniu. E declaraţia de statut. Pe parcursul filmului ajungi să aştepţi cu simpatie gesturile lor de tandreţe. Cuplul e la fel de înduioşător ca şi unul hetero, în perfecţiunea lui utopică: copii mari şi frumoşi, înţelegere şi voie bună, casă superbă, viaţă liniştită, cine in familie. Annette Bening şi Julianne Moore sunt atât de naturale şi convingătoare încât dau credibilitate şi farmec poveştii.  Foarte plăcut surprinzătoare este naturaleţea celor două actriţe, trecute bine de prima tinereţe. Fără artificii, fără cosmetizări inutile, ele îşi arată vârsta, dar o arată frumos. Şi reuşesc să ne convingă, chiar şi în ipostaze sexy. Donatorul de spermă de-acum 18 ani apare şi încurcă iţele, ce-i drept. Dar ele se descurcă până la final, reuşind să ne emoţioneze pe parcurs, fără exagerări. În fapt, filmul n-are neapărat un subiect anume. E despre viaţă, aşa cum ar putea ea să fie, într-o familie cu două mame, dar la fel de bine şi într-una normală. Crize apar la toată lumea, motivele aproape că nici nu mai contează. Cineva greşeşte şi răneşte pe cei din jur, cineva înţelege, cineva iartă. Viaţa merge mai departe.