Arta ghicitului … in suflet
18 martie 2010 Un comentariu
Am vazut aseara un film. Mediocru spre slab. Se facea ca Arhanghelul Mihail se hotarase sa salveze omenirea impotriva vointei Atotputernicului care tocmai decisese exterminarea. Ei, si toate ca toate, actiunea se deruleaza previzibil si fara mari scene impresionante, dar la sfarsit, Mihail iese basma curata si ramane tot preferatul Domnului. Teoria ar fi cam asa: sa nu faci neaparat ce ti se cere, ci ceea ce e nevoie. Si mergi la sigur!
Ideea asta m-a pus pe ganduri. Adica, unii oameni dau si/sau se straduiesc sa dea ceea ce li se cere. Asta pare ok, dar de fapt nu e. Caci, altii, aia mai cu mot, dau ceea ce ai nevoie. Si abia asta e de dorit. Cum ar veni, poate nu stie fiecare ce sa ceara ca sa fie fericit, insa atunci cand gasesti persoane capabile sa-ti ghiceasca nevoile, iti vor da fara sa ceri, exact ceea ce-ti trebuie intru implinirea sufleteasca. Eh, si-atunci inteleg eu doua lucruri: 1. nu e necesar sa-ti bati capul ca sa afli ce-ti doresti mai mult si mai mult in viata. 2. trebuie sa apara cineva care sa ghiceasca corect si totul se rezolva.
Singura problema ar fi cum se poate afla ce are omul nevoie, desi el cere derutant fel de fel de chestii?! Adica, neah, poate se ocupa altcineva sa afle ce ai tu nevoie, dar la randul tau, te vei preocupa sa descoperi ce-l va face fericit pe un anumit om de care-ti cam pasa. Deci totul se reduce la aceasta ghiceala. Un indrumar de ghicit nevoia esentiala nu s-a pomenit. Bajbaim neindemanatici si incercam s-o nimerim la plezneala. Dac-am fi toti asa de iscusiti precum Mihail, poate ne-ar reusi…
Catherine's crossroad 
Foarte tare! Tocmai m-am intors de la o discutie pe aceiasi tema, dar cu nuanta ca era ceva legat de ce-i oferi clientului, in cazul asta training sau ceva de genul asta. La un eveniment de multinationala ni s-a cerut sa facem rapid un program de cateva ore in care sa inseram elemente de management, leadership si motivare. Si un mic teambuilding la final. Fara o diagnoza facuta inainte, ne-am dus cam la plesneala. Colegul care tinea partea cu managementul s-a dus setat sa dea ceva scurt, dar structurat si de calitate. Doar ca in sala nu se vedea nu era rost pentru asta. Oamenii erau obositi dupa o chefuiala prelungita cu o seara inainte, plus ca nu prea aveau treaba cu subiectul asta, chiar daca erau toti directori. Si n-a reusit sa se adapteze la situatia data. Am reusit sa recuperam la motivare. Directorul general a fost multumit pe ansamblu (am reusit sa vindem si alte chestii dupa 😀 ), dar nu a fost multumit de feedback_ul subalternilor pe partea de management, chiar daca el ceruse initial asta. El era interesat de emotiile participantilor si ei de show. Show au vrut, show le-am dat, chiar daca ei chiar aveau nevoie de altceva. Asa ca… viata e complexa si are multe aspecte.
Bravos pentru blog!