Scriu Româneşte pe Net
19 noiembrie 2012 4 comentarii
Scriu de pe la cinci ani. Româneşte. Am deprins bucoavnele şi-apoi, fără să izbutesc vreo caligrafie perfectă, am tot scris. Până am făcut bătături la degete, până a devenit pasiune. Până în ziua de azi şi încă până în ziua de apoi voi mai scrie. Româneşte.
De la un timp, pe la mijlocul anilor 90, am început să şi tastez. Mai greu la început, mai stângaci, mai sfios, apoi tot mai apăsat. Dar ce să vezi? Tastaturile fascinantelor calculatoare nu aveau ă şi î sau ş ori ţ. M-am adaptat, n-am avut încotro, dar tare peste mână mi-a părut. Parcă eram peltică. Dar cum obişnuinţa e a doua natură, mi-am însuşit acest alfabet străin, am adoptat struţocămila şi i-am dat înainte. Toţi o făceau.
Până într-o zi, când mi-am dat seama că nu mai vreau, că e o barbarie. De ce să pocim biata limbă până şi-n scris? Nu-i destul că o garnisim tot mai mult cu englezisme şi cuvinte inventate, că dăm uitării atâtea sintagme şi cad tot mai multe vorbe vechi în desuetitudine.
Şi mi-am setat tastatura românească şi mi-am dat seama cât de frumos arată textele cu sedile şi căciuliţe şi cât de monotone erau celelalte. Am început să apreciez cu un mic plus pe cei ce scriu texte bune dar folosesc şi diacritice, în defavoarea celor care le ignoră. Au început să-mi sară în ochi de la o poştă cuvintele ambigue din cauza lipsei unui semn. ( Dau un exemplu absolut aleator – o prietenă îmi scrisese un mesaj într-o zi „am fost în oras si m-am vazut cu tata” iar mie mi s-a ridicat părul măciucă; tatăl ei era mort de ceva timp, însă noi aveam un cunoscut poreclit Ţâţă – iar exemplele pot continua la infinit, care mai de care.)
Susţinând campania Scrie româneşte pe net , dau mai departe ca pe o leapşă întrebarea De ce scrieţi cu /fără diacritice? tuturor celor care simt nevoia să ne împărtăşească motivele şi motivaţiile lor şi în special celor pe care îi citesc (cu sau fără diacritice) cu mare plăcere:
Catherine's crossroad 
Pingback: Chat perché « Jurnalul unei gospodine ratate
Pingback: Leapsha de la Catherine « simply bucharest: the hungry mole
Absolut de acord cu tine. De aceea de la primele insemnari pe blog am scris textele mele cu diacritice. Aduce textul mai aproape de suflet si se evita incurcaturile.
De-aia te iubesc eu pe tine, Moşule!