O variantă interesantă

Acum câteva sute de ani, un turc bătrân şi bolnav, pe nume Tekir, se spune că plecase să-şi caute alinare şi povaţă la hoge. Se urcase cu greu în horoaba lui veche la care înhămase catârul, pe Belghir, şi străbătea încet drumurile prăfuite ale Dobrogei. Hogea l-a primit şi i-a citit pasaje întregi din Coran, însă niciunul nu-i arăta bietului Tekir calea ce-ar trebui să urmeze. Într-un târziu a plecat amărât, la fel cum venise, beteag de picioare şi, cu vederea slăbită, s-a lăsat în voia lui Belghir, catârul matusalemic. Cum noaptea s-a lăsat pe nesimţite, cei doi, turc şi catâr, s-au rătăcit prin stufărişul unui lac. Din ce încercau să iasă mai cu foc, se afundau mai tare în smârc, împotmolindu-se cu totul în nămolul urât mirositor. Acolo i-a găsit dimineaţa. Şi nu mică i-a fost mirarea turcului, când au reuşit să dibuiască drumul , să afle că picioarele nu-l mai dureau, vederea i se luminase, iar catârul părea întinerit şi plin de vlagă. De-atunci lumea merge să se tămăduiască la ghiolul lui Tekir. La Techirghiol.

O altă glorie apusă a turismului românesc, lacul Techirghiol zace învechit în uitare azi. Imediat în dreapta, cum ieşi din gara Eforie Nord, dai de un drum prăfuit, mărginit de tufe de pelin şi cicoare care duce la „Băile reci de nămol”, un ştrand amenajat pe malul lacului Techirghiol. Intrarea se face pe sub arcadele unei clădiri cândva impunătoare şi frumoase, azi doar supravieţuitoare. După încercari de-a amenaja un ştrand nou, alături, se pare că autorităţile au revenit la acest stabiliment vechi, uşor spoit. Deci, intrăm, plătim 10lei de adult, 5 lei de copil şi ajungem în curtea interioară care seamănă cu un patio roman – 4 laturi din corpuri de clădire joase, de piatră , cu porticuri adânci umbroase care cuprind la mijloc pătratul neacoperit al curţii cu un bazin şi fântână arteziană. În stânga şi-n dreapta se merge către separeurile pentru bărbaţi, respectiv femei. Înainte sunt mixt-textiliştii. Fiecare separeu are vestiare, toaletă, duşuri cu apă dulce – în încăperile clădirii şi duşuri cu apă sărată din lac – în aer liber. În mijlocul fiecărei mini-plaje cu nisip tronează căldările cu nămol proaspăt scos de pe fundul lacului. Lumea vine frumuşel şi, mai schimbând o vorbă, mai cu elan, mai cu silă se serveşte ad labam. Bagi mâna şi aplici, ca şi cum te-ai da cu o cremă pe tot corpul. Nămolul are textură fină şi culoare strălucitoare de smoală, transformându-te pe dată în catwoman în al ei costum mulat de lac; numai mirosul este cam neplăcut. Apoi urmează baia de soare. Se stă în poziţie răşchirată, bipedă până când nămolul negru, lucios ca pielea de focă  se usucă şi devine gri prăfos şi începe a crăpa. Durează maxim 1 oră, timp berechet să studiezi vecinii şi să fii studiat pe îndelete. Altceva nu prea ai ce să faci. Aşadar, dacă te ungi de la gât în jos, cu mâinile şi faţa albe, arăţi a scafandru; dacă te dai şi pe faţă oarecum semeni a Winetou; dacă efectiv te mânjeşti temeinic pe chip lăsând doar albul ochilor eşti un veritabil ninja. Ba, un domn respectabil altfel, care şi-a uns zdravăn chelia şi faţa, arăta de-a dreptul a bau-bau. O altă doamnă nămolită pe cap, cu tot cu părul aferent obţinuse o interesantă coafură afro. Copiii unşi strategic numai pe la încheieturi, gât, piept arătau a viţei sau mânji bălţaţi. Şi tot aşa. Distractiv. Apoi vine partea genială – bălăceala în apa sărată a lacului. Intri de pe pontonul de lemn dotat cu scăriţe în apa care, la fund, cel puţin la mal, are nisip plăcut atingerii. Apoi, după câţiva paşi, când apa trece de piept, cu greu îţi mai poţi ţine picioarele în jos şi poziţia verticală. Pur şi simplu, apa te scoate la suprafaţă ca pe-o bucată de lemn uscat. Pluteşti în orice poziţie. Înotul propriu-zis constă în a-ţi imprima oarece deplasare, ceea ce nu-i deloc uşor. Nici chiar ca-n vid, precum cosmonauţii-n spaţiu, dar cam aşa ceva. Poţi să traversezi înotând, tot lacul, de altfel. Când oboseşti, te opreşti pur şi simplu. Ca nişte raţe veritabile, pe lac plutesc şi pescăruşi leneşi şi grăsani. Oricât te-ai strădui însă, nu-i poţi prinde. În orice caz, indiferent ce manevre faci prin apă, e de dorit să nu te stropeşti în ochi. Ustură ca naiba! Pentru divertisment ai privelişte panoramică spre toate cele 3 plaje – femei, mixt, bărbaţi. Poţi să-ţi reperezi prietenii, rudele sau să studiezi pur şi simplu personajele.

Spre exemplu: la mixt apare la un moment dat o pereche bizară, ruşi. El – înalt, zvelt, blond, un zeu viking imberb, ea – o smochină fără forme, cu picioare subţiri şi piele arămie de la vârstă nu de la soare, cu un păr ireal vişiniu, tăiat în formă de castron. Se dezbracă tacticoşi la nudul gol şi ţuşti în apă. Şoc şi groază! Vreo 2 perechi de pensionari încep să vocifereze şi să se înfoaie precum curcanii, pe mal. Îi beşteleau de mama focului. Mânjiţi cum erau, păreau fioroşi ca nişte draci adevăraţi. Ruşii au fost alungaţi.

La femei, socializarea era în floare. Stăteau în pâlcuri de minim 3-4 şi discutau cu spor, unele chiar în apă până la genunchi, altele pe ponton sau pe plajă. Majoritatea aveau turbane sau băsmăluţe colorate pentru protejarea părului, încît de departe păreau negrese îmbrobodite tradiţional. Bărbaţii păreau bâtlani singuratici şi stăteau mult mai retraşi de la malul apei şi mai tăcuţi. Partea lor de plajă părea încremenită. Cred că dormeau pe rupte, chiar şi în picioare, cumva proptiţi, sprijiniţi, cine ştie.

Eh, după bălăceală şi studiile antropologice am făcut şi plajă ca toţi oamenii, pe prosop cu o carte bună sub ochi. Era probabil cea mai lejeră şi aerisită plajă de pe tot litoralul la acel moment. Sâmbătă dimineaţa, când nu aveai unde să arunci un ac, oriunde te uitai, aici eram răsfăţaţi, ici-colo un prosop, o muzică în surdină se auzea plăcut, briza ne răcorea, nu purtai grija telefonului când intrai în apă, nu te deranja nimeni încercând să-ţi vândă ceva. Ba, era să uit! A apărut Tarzan la un moment dat. Maseur. Şi-a strigat oferta trecând printre noi, apoi s-a retras discret.

Una peste alta, a fost o experienţă interesantă şi plăcută. Ceea ce mă nedumereşte este faptul că, la o aruncătură de băţ de Constanţa, de Mamaia, de autostrada cea nouă, deci atât de accesibil, locul rămâne în anonimat. Apa şi nămolul lacului sunt acolo, sunt bune şi nu sunt popularizate mai deloc. Chiar şi aşa, cam o treime din turiştii întâlniţi la nămol erau străini. Cum au aflat, cum au ajuns, habar n-am. Vis-a-vis, Ana Hotels foloseşte bine-merci împachetările cu acest nămol în tratamente care costă sute de euro, iar aici nimeni nu face nimic ca să atragă clienţi şi turişti. Incredibila Românie!

Anunțuri

4 Responses to O variantă interesantă

  1. kab00m says:

    La cativa kilometri mai incolo, la Eforie Sud e putin mai intretinut. Probabil pentru ca se vede mai bine din tren. 🙂

  2. Pingback: O variantă interesantă « Catherine's crossroad | Șmen.ro

  3. iordachec says:

    Pe partea opusa a lacului, chiar in Techirghiol, cred ca se mai gasesc vechile baze de tratament de pe la 1950-1960(nu stiu datarea exacta).
    Trebuie vazut ce mai e si acolo!

  4. Catalin says:

    1932…
    Un ginere vine in Bucuresti, la socrul sau, care era ministrul sanatatii:
    – Taica socrule, sa traiesti!
    – Bine ai venit fiule, ce treaba ai cu mine?
    – Taica socrule, vreau sa ma ajuti cu niste bilete la tratament…
    – Zi unde si se face!
    – La Techirghiol, taica socrule!
    – Apai, fiule, la Tekir si Ghiol aia eu nu ma bag, ca ei is in imparatia turceasca!

    *Dialog real, ramas in analele parlamentare…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: